Semnele lui Hermes - memorialistica de calatorie (pana la 1900) intre real si imaginar

Descriere

De o discreţie rară, părînd că se strecoară, spre a nu fi văzut, Florin Faifer este în sensul optim al termenului o prezenţă dintre cele mai autentice în planul culturii. Constantin Ciopraga
Florin Faifer cultivă cu pasiune un discurs critic elevat, bazat pe achiziţiile istoriografiei literare moderne.[…]. Frapantă, la nivelul expresiei, este erudiţia surîzătoare, statornic distanţată de acea istoriografie literară anostă, atît de intens practicată de alţii. Discret polemic (printre cei vizaţi: G. Călinescu şi Şerban Cioculescu), spirit dezinvolt, înclinat spre umor şi nedispreţuind efectele parodice, autorul tezei nu ezită să profite de libertăţile stilistice ale criticii foiletonistice, de unde titluri ca: Semnul mirării, Orientul discutabil, Arta ca o pradă, Humoresca ş.a., sfidînd mai vechile rigori academice. Constantin Ciopraga Memorialistica de călătorie pînă la 1900 este o lucrare nu numai nouă în materie şi exhaustiv documentată, dar şi de o foarte interesantă prezentare critică a operei unor autori, cunoscuţi şi mai puţin cunoscuţi, români din secolele XVIII-XIX, din perspectiva complexelor raporturi care intervin în creaţie între real şi imaginar. Florin Faifer observă nu numai ce văd călătorii noştri la noi şi peste hotare în feluritele lor voiajuri, dar şi cum văd, conform pregătirii şi mai ales filosofiei şi gusturilor lor, stilurilor pe care cu conştiinţa lor literară ingenuă sau dezvoltată le adoptă. Autorul are el însuşi un spirit de fineţe şi chiar un umor de superioară calitate în analizele sale avizate, pătrunzătoare. Al. Piru
Florin Faifer ne oferă acum o excelentă sinteză a întregului „corpus” al relaţiilor de călătorie, de pînă la 1900, deopotrivă savantă prin întinderea şi rigoarea documentării şi delectabilă prin savoarea comentariului şi graţia scriiturii. Cum bine se ştie, în lumea noastră sub-lunară însuşirile sînt de obicei distribuite parcimonios şi selectiv. Cercetătorilor care au voluptatea scotocirii arhivelor le lipseşte, de regulă, discernămîntul şi sensibilitatea; criticii care se mişcă dezinvolt în spaţiul limbajului şi al valorii dispun arareori de răbdarea şi priceperea travaliului erudit. Remarcabilă la Florin Faifer e capacitatea performantă pe ambele planuri. S-ar spune că simpaticul şi atît de rezervatul nostru confrate a fost privilegiat de ursitoare. Lucrarea pe care o discutăm învederează un istoric literar de primă mînă şi un critic superior dotat, deci un istorico-critic sau un critico-istoric − cuvîntul trebuie introdus în dicţionare − de foarte bună calitate, neobservat suficient din cauza unei timidităţi puţin consonante cu vremea noastră, dar care − o sper sincer − prin cartea ce va rezulta din această teză, va fi omologat după cuviinţă de comunitatea, altfel atît de mefientă şi de maliţioasă, a literatorilor. […] Îmi vine a crede că lui Faifer îi prieşte metadiscursul în registrul ironic; e, în acest sens, un tovarăş de drum surîzător dar maliţios, versat în a demitiza solemnităţile, a batjocori cu manieră („pince sans rire”), a compromite prin citat, a surprinde amuzat inconvenientele „emfatitei”,ale „micului imperialism al melodramei”, ale „mimeticului” deviat prin „şmecherlîc” în „parodie involuntară” şi ale atîtor alte metehne. Paul Cornea