Rusinea (editie cartonata)

Cu Salman Rushdie am făcut cunoştinţă cu vreo 3 ani în urmă, când la un curs de literatură de facultate, am studiat Harun şi Marea de Poveşti. Nu spun că nu mi-a plăcut respectiva carte, ci doar că nu era genul meu de carte preferată. Rushdie are un stil interesant totuşi, deşi puţin ciudat.

Ruşinea este un roman complex, care are în prim plan o multitudine de personaje, care mai de care mai ciudate. În câteva cuvinte, vă pot spune că romanul începe cu povestea lui Omar Khayyam, fiul a 3 mame: Chunii, Munnee şi Bunny. Ideea este că cele trei femei sunt trei surori care trăiesc izolate de tot ce le înconjoară. Nimeni nu ştie însă al cui fiu este Omar, toate sunt mamele lui.

Un alt personaj în afara lui Omar este Sufiya Zinobia, considerată simbol al ruşinii, care ajunge în final soţia doctorului Omar.

Probabil unii dintre voi aţi auzit de Versetele satanice ale lui Rushdie, pentru care a fost şi condamnat la moarte. Stilul său, un amestec de fantezie cu realitate, se încadrează în descendenţa realismului magic. Vă recomand să citiţi cartea şi să reveniţi cu o părere.

” Tînărul Omar Khayyam află treptat că naşterea sa fusese atît precedată,cît şi succedată de nereguli.

-Am refuzat cu desăvîrşire, îi spuse mama mai vîrstnică, Chhunni, la aşaptea aniversare, să îţi şoptesc în ureche numele Domnului.

La a opta aniversare, Munnee-mijlocia îi mărturisi :

― Nici nu se punea problema să te radă în cap. Părul ăsta aşa frumos şinegru-negru cu care ai venit pe lume, nimeni n-avea să ţi-l taie chiar subnasul meu, nici gînd!

Exact un an mai tîrziu, mama mezină adoptă o expresie severă:

― Cu nici un chip, anunţă Bunny, nu aveam să îngădui să ţi se taieprepuţul. Ce idee mai e şi asta ? Doar nu-i o coajă de banană.Omar Khayyam Shakil păşea în viaţă fără a beneficia de mutilări, deajutorul frizerilor sau de aprobarea divină. Multă lume ar considera lucrul acesta ca pe un handicap.”