Amurg

Superba! Am terminat de citit Twilight, cartea dupa care a fost ecranizat filmul cu acelasi nume. Desi vazusem filmul, cartea m-a tinut prinsa pana la ultima pagina. Pot spune ca filmul m-a ajutat putin sa-mi creez personajele in minte… de obicei imi faceam anumite “imagini” si apoi filmul mi le schimba. De data asta a fost simplu.

Si filmul a fost realizat absolut superb, s-a tinut de actiunea romanului destul de bine si a reusit sa scoata in evidenta imagini descrise cu atata subtilitate de autoare.

Povestea in sine, am mai spus, este deosebita. Iese din tiparele povestilor clasice cu vampiri. E mai mult poveste de dragoste, povestea dintre un vampir si o “human”. O poveste de dragoste dusa la extrem. Ce poate face omul pentru dragoste – nu zic vampirul!

Stephenie Meyer reuseste sa puna aceasta specie intr-o lumina calda, isi arunca vampirul in lume afisandu-se ca un om normal, ii da o familie si lasa sa simta mai mult decat au simtit vampirii altor povesti. De asemenea, el apare ca un salvator, nicidecum ca un monstru, desi monstru se simte. Isi lasa vampirul sa vada soarele, ii da anumite abilitati si apare chiar ca un zeu luminos – momentul in care soarele ii lumineaza pielea e fantastic. Cum sa nu iti placa un asemenea Adonis?

Am terminat de citit prima carte din seria de patru si deja ma uit la urmatoarea… Pana atunci insa, trebuie sa revad filmul. Mi se pare cea mai buna ecranizare a unui film de gen, cu personajele foarte bine alese, orasul, padurea… tot.

Pentru cei care aveti retineri fata de povestile cu vampiri… e ceva mai mult de atat. E o poveste de dragoste superba si din pacate imposibila in afara cartii (filmului).