Print si cersetor

Câţi dintre voi nu au citit sau auzit despre aceasta carte superbă? Nu am citit-o până acum şi acum când am făcut-o pot să spun că este una din cele mai frumoase cărţi ale copilăriei şi nu numai!

La începutul cărţii, Mark Twain nota ”Însuşirea firească a clemenţei este de două ori binecuvântată.Binecuvântată de cel care o acordă şi de acel care o primeşte; în cel mai puternic ea este cea mai puternică: cu ea îi stă mai bine monarhului petron, decât cu coroana.(Neguţătorul din Veneţia).”

Este vorba despre doi copii care seamănă izbitor de mult, unul provine dintr-o familie de cerşetori, celălalt este prinţul Angliei. Printr-o întâmplare curioasă, cei doi schimbă rolurile. Eduard, prinţ obişnuit să trăiască cu mâncare bună şi înconjurat de slujitori numeroşi, face cunoştinţă cu foamea, frigul, umilinţa, bătaia, jignirile…Tom, pe de altă parte, ajunge pe tron şi trece de la curiozitate, la confuzie şi face cunoştinţă în cele mai depline forme cu ceea ce se numeşte viaţa unui prinţ. La final, adevărul se descoperă, cei doi schimbă locurile, însă bietul Tom nu se mai întoarce în sânul familiei sale depravate, ci rămâne la Curte ca mâna dreaptă a regelui Eduard.

Dintre citate am ales:

” Adesea citea cartile vechi ale preotului si cerea sa i se explice, încet, încet, fara sa se simta, visurile lui si lecturile acestea, produsera în el un fel de transformare. Personajele visurilor sale erau asa de frumoase ca începu sa se dezguste de zdrentele si murdaria lui, dorind sa fie curat si mai bine îmbracat. Totusi continua sa se joace în noroi si sa se bucure; dar în loc de a se rostogoli pe malurile Tamisei numai si numai ca sa se distreze, el profita acum, pentru a se îmbaia si a se curati.”

” Acest spectacol bizar si pompos înveseli atât de tare poporul, ca aclamatiile sale înabuseau, cu totul, vocea slaba a copilului însarcinat sa explice acest decor în versuri elogioase. Dar Tom Canty nu se întrista, caci acest zgomot era mai placut urechilor sale ca orice poezie, oricât de excelenta ar fi fost ea. si în orice parte întorcea frumoasa si fericita lui fata, poporul recunostea ca efigia era asemanatoare cu originalul în carne si oase si, din nou, scotea strigate entuziaste.”

” Ţi-ai gasit mama si surorile? Bine. Vom avea grija de ele; iar tatal tau va fi spânzurat daca doresti si daca legea o permite. Sa stiti voi toti care ma ascultati ca începând de azi, toti copiii din spitalul lui Christ vor primi hrana pentru inima si spirit tot asa cum primesc pe cea pentru corp; iar baiatul acesta, va ramâne si va ocupa toata viata lui, primul loc în corpul onorabil al guvernatorilor acelor copii. Pentru faptul ca el a dom nit, se întelege ca i se datoresc omagii particulare.

Binevoiti, deci, a constata ce costum poarta si sa stiti ca nimeni altcineva nu va avea dreptul sa poarte unul la fel, caci acest costum va aminti poporului ca el a fost rege pentru un timp si nimeni nu va lipsi sa-i marturiseasca respect dupa cum nu va omite sa-1 salute. El e sub protectia tronului si sub supravegherea Coroanei. Va fi cunoscut sub titlul glorios de Pupil al Regelui!

Mândru si fericit, Tom Canty se ridica, saruta mâna Regelui si se retrase. Fara sa piarda o clipa el alerga acasa la mama lui pentru a-i povesti, ca si surorilor lui, Nan si Bet, tot ce se petrecuse si sa le dea bucuria acestei noutati.”