Ale Dumnezeestilor Cantari - Iubirile

Descriere

Textul de faţă este prima editare a traducerii Cântărilor Sfântului Simeon Noul Theolog făcute de Isaac Dascălul între anii 1802-1803 şi rămasă până acum în manuscris. Traducerea aceasta s’a făcut după ediţia publicată la Veneţia în anul 1790, alcătuită de monahul Dionisie Zagoreos, îngrijitorul ediţiei fiind Sfântul Nicodim Aghioritul. Cântările Sfântului Simeon, cea mai înaltă şi cea mai personală scriere a sa, adună laolaltă trăirile sale mistice, în care l-a văzut şi a vorbit cu Dumnezeu faţă către faţă. Din ele, reiese convingerea sa nu doar în posibilitatea, ci şi în necesitatea cunoaşterii Dumnezeirii. Sfântul Simeon este susţinătorul unei vieţi adâncite în Tainele Bisericii, viaţă care l-a dus la propriile sale experieri ale lui Dumnezeu. Traducătorul acestei ediţii, schimonahul Isaac Dascălul, a fost unul dintre cei mai mari dascăli de limbă greacă şi slavonă din Mănăstirea Neamţ, în secolul al XIX-lea, în timpul stăreţiei Cuviosului Paisie (Velicikovski). El a dat naştere la Neamţ unei adevărate şcoli de greacă, limba în care s'au scris cele mai multe lucrări ale Sfinţilor Părinţi, numărându-se printre cei dintâi dascăli de „elinie” de acolo, alături de Arhimandritul Macarie, Ieromonahul Ilarion, Ierodiaconul Grigorie Dascălul (viitorul Mitropolit al Munteniei, canonizat în 2005), Monahul Gherontie şi alţii.

biografie

Sfântul Simeon Noul Theolog este unul dintre cei trei sfinţi cărora Biserica Ortodoxă le-a dat numirea de "Cuvântător-de-Dumnezeu" (alături de Sfântul Apostol Ioan şi Sfântul Grigorie al Nazianzului). Scrierile sale, care au avut o înrâurire însemnată asupra "controversei isihaste" din veacul al XIV-lea, sânt adânc întipărite în tradiţia mistică a Bisericii Ortodoxe, având ca fir călăuzitor conceptul că "oamenii pot şi trebuie a-l cunoaşte nemijlocit pe Dumnezeu." Născut în Galatia şi crescut la Constantinopole, Sfântul Simeon a intrat din tinereţe călugăr în Mănăstirea Studion, sub călăuzirea Cuviosului Simeon Evlaviosul. După aceasta, s’a nevoit în Mănăstirea Sfântului Mamas din Constantinopole, al cărei igumen a ajuns. Răbdând multe încercări şi necazuri în viaţa duhovnicească, a adormit în pace la 12 Martie 1022.