Spatiul critic

Descriere

Eseul lui Paul Virilio, Spatiul critic, discuta despre sfirsitul arhitecturii in contextul hiper-tehnologizarii postmoderne. “Este arhitectura pe cale sa se transforme intr-o tehnologie la fel de depasita ca si agricultura extensiva? Este oare arhitectura doar o forma degradata a stapinirii solului, cu consecinte analoge celor ale inceputului exploatarilor excesive ale materiilor prime?(...) Esecul unui numar de metropole nu se constituie oare ca o figura emblematica a declinului industrial si a somajului fortat? Simbolul esecului materialismului stiintific... Aici, recursul la istorie, asa cum il propun adeptii “postmodernitatii”, nu este decit un paleativ care permite evitarea problemei timpului, a regimului temporalitatii “transistorice”, efect al ecosistemelor tehnice. Daca putem vorbi astazi despre criza, ea este in primul rind una a referintelor (etice, estetice...), incapacitatea de a da masura evenimentelor intr-un mediu in care aparentele ne sint potrivnice.”
Paul Virillo
Paul Virilio s-a nascut la Paris in 1932. Cunoscut atit ca arhitect, cit si ca autor de texte de critica sociala a spatiului, el este actualmente profesor la Scoala Speciala de Arhitectura din Paris. Pe linga aceste activitati, autorul francez a publicat numeroase articole si eseuri in reviste din Franta si din strainatate. Principalele teme abordate de Paul Virilio sint legate de mutatiile pe care le-a produs viteza in stilul de viata occidental si in spatiile ce gazduiesc existenta noastra tardomoderna. Printre cartile sale se numara: Bunker: arheologie (1974; 1994), Viteza si politica (1977), Razboiul si cinematograful (1984; 1997), Logistica perceptiei (1984; 1991), Estetica disparitiei (1980), Inertia polara (1990), Ecranul desertului (1991), Insecuritatea teritoriului (1993), Ciberlumea, politica raului absolut (1996), Un peisaj de evenimente (1996).