Maja Desnuda

Descriere

Devotat realismului solid, Vicente Blasco Ibáñez (1867-1928) a fost unul dintre cei mai prolifi ci şi mai citiţi autori din Spania, iar până în pragul celui de al Doilea Război Mondial era singurul prozator iberic cunoscut din Europa până în cele două Americi. Cu o energie fantastică, s-a împărţit între scris şi politică: literatura i-a adus faimă, în timp ce impulsurile anarhist-socialiste l-au aruncat în confl icte notorii şi scandaluri, care au culminat cu un exil târziu în Franţa. în tinereţe a fost un republican înfl ăcărat şi, în oraşul natal, Valencia, a fondat ziarul antimonarhist El Pueblo. Gazeta a aprins multe controverse: a fost în repetate rânduri interzisă şi l-a adus pe Ibáñez în faţa tribunalului de nenumărate ori. De zeci de ori a fost închis pentru ideile sale politice şi într-o dispută încinsă, a fost chiar împuşcat şi puţin a lipsit să nu fi e omorât. în 1909 a plecat în Argentina şi a ţinut prelegeri în Nueva Valencia şi Cervantes, două oraşe abia fondate.

După ce a izbucnit Primul Război Mondial a revenit în ţară, dar în 1923, nemaisuportând regimul instaurat de dictatura militară a lui Miguel Primo de Rivera, a ales exilul politic şi a plecat în Franţa, unde a rămas până la sfârşitul zilelor. în timpul Primului Război Mondial şi-a făcut un adevărat scop din susţinerea Aliaţilor, poziţie care transpare şi din romanul care l-a făcut celebru în lumea întreagă, Los cuatro jinetes del apocalipsis (1916).

Flor de mayo (1895), La barraca (1898), Cañas y barro (1902) şi La catedral (1903) sunt primele romane, plasate toate pe fundalul realist al Valenciei şi considerate tablouri fără cusur ale vieţii din provincia spaniolă, multe dintre ele cotate de critici deasupra romanelor cu tramă politică sau senzaţionalistă care i-au dus faima în lumea întreagă.

Maja Desnuda, această „Venus spaniolă“ dezgolită de privirea lui Goya, îl întoarce pe eroul cărţii lui Ibanez, un pictor ajuns demult la statutul de maestru, la singura întrebare capabilă să-l mai zdruncine: a cunoscut celebrul Mariano Renovales bucuria vieţii?

Alina Purcaru