Ghid de terapie rational-emotiva si comportamentala

Cuprins

Prefaţă la ediÅ£ia în limba română
Introducere
Partea I: Teoria

• RaÅ£ionalitate versus IraÅ£ionalitate
• Modelul ABC
• CredinÅ£ele iraÅ£ionale de bază
• InteracÅ£iunea dintre A, B ÅŸi C
• Două tendinÅ£e biologice fundamentale
• Teoria schimbării în REBT
• O perspectivă generală asupra teoriei REBT

Partea a II-a: Practica

• Pasul 1 CentraÅ£i-vă pe probleme specifice de viaţă
• Pasul 2 DefiniÅ£i ÅŸi stabiliÅ£i împreună problema Å£intă
• Pasul 3 EvaluaÅ£i C-ul
• Pasul 4 EvaluaÅ£i A-ul
• Pasul 5 IdentificaÅ£i ÅŸi evaluaÅ£i problemele emoÅ£ionale secundare
• Pasul 6 ClarificaÅ£i legătura dintre B ÅŸi C
• Pasul 7 EvaluaÅ£i credinÅ£ele clientului (B)
• Pasul 8 StabiliÅ£i legătura între credinÅ£ele iraÅ£ionale ÅŸi C
• Pasul 9 DisputaÅ£i credinÅ£ele iraÅ£ionale
• Pasul 10 PregătiÅ£i-vă clientul pentru a-ÅŸi adânci
• Pasul 11 încurajaÅ£i-vă clientul să pună în practică ceea ce a învăţat
• Pasul 12 VerificaÅ£i sarcinile / prescripÅ£iile pentru acasă
• Pasul 13 FacilitaÅ£i procesul de producere a schimbării

Partea a III-a : Exemplu de caz
Epilog
Anexă: Caracteristicile particulare ale Terapiei Raţionale, Emotive şi Comportamentale - de Albert Ellis
Recomandări bibliografice
Despre autori

Descriere

Psihoterapiile cognitive şi comportamentale (cognitiv-comportamentale) constituie acel segment din familia mai largă a psihoterapiilor care este cel mai bine validat ştiinţific şi a cărui eficienţă a fost demonstrată în studii clinice randomizate (randomized clinical trials). Sub acest nume – psihoterapii cognitiv-comportamentale – se află mai multe şcoli, cele mai importante fiind: (1) psihoterapia raţional-emotivă şi comportamentală (REBT; iniţiată de Albert Ellis); (2) psihoterapia cognitivă (CT; iniţiată de Aaron Beck); (3) modificările cognitiv-comportamentale (CBM; iniţiate de Donald Meichenbaum). Aceste şcoli, la rândul lor, au generat mai multe variaţii precum: (a) terapia prin rezolvare de probleme (problem solving therapy; dezvoltată de Arthur Nezu); (b) terapia evaluării cognitive (cognitive appraisal therapy; iniţiată de Richard Wessler); (c) psihoterapia multimodală (multimodal therapy; iniţiată de Arnold Lazarus); (d) terapia focalizată pe schemă (schema-focused therapy; iniţiată de Jeffrey Young) şi altele. Indiferent de tipul de şcoală, sau de variaţiile acesteia, toate psihoterapiile cognitiv-comportamentale au un fundament teoretico-experimental comun care le particularizează ca o orientare distinctă în psihoterapie faţă de orientările dinamic-psihanalitice sau umanist-existenţiale. Astfel, asumpţiile fundamentale ale tuturor psihoterapiilor cognitiv-comportamentale sunt:

1. Evenimentele de viaţa nu ne afectează răspunsurile/reacţiile în mod direct, ci modul în care interpretăm evenimentele de viaţă (cogniţiile noastre/modul în care gândim cu privire la ele) cauzează răspunsurile/reacţiile noastre cognitive (ex. ideea că nu merit să trăiesc), comportamentale (ex. izolare şi lipsă de comunicare), subiectiv-emoţionale (ex. trăire depresivă) şi biologice (ex. creşterea tensiunii arteriale).
2. Cogniţiile prin care interpretăm aceste evenimente de viaţă pot fi identificate. Această identificare poate fi directă, în cazul cogniţiilor conştiente, sau indirectă (ex. prin indicatori comportamentali) în cazul cogniţiilor inconştiente.
3. Odată identificate, cogniţiile pot fi schimbate prin tehnici psihologice specifice; astfel, cogniţiile iraţionale/dezadaptative care generează răspunsuri disfuncţionale sunt înlocuite cu cogniţii raţionale/adaptative care generează răspunsuri funcţionale.