Proza literara a lui Eminescu si gandirea indiana

Descriere

Studiul dezvoltã pe larg amprentele filozofiei indiene în proza eminescianã, temã abordatã pe scurt si în finalul tezei de doctorat (Eminescu si India) si poate fi socotitã o continuare a acesteia. în Proza literarã ... sunt relevate sursele indiene ale ideilor eminesciene din: Sãrmanul Dionis, Cezara, La aniversarã, Avatarii faraonului Tla, Toma Nour în gheturile siberiene, Archaeus, Povestea indicã.


"Cultura vastã a lui Eminescu, din care cultura indianã formeazã doar o parte, a adus o imensã varietate de teme si o deosebitã profunzime de gândiri în operele sale si l-a înãltat la rangul poetilor universali, l-a fãcut un adevãrat kavi (poet-întelept în sanscritã), un poet-filozof care depãseste orice limitã de spatiu, de timp si de dogmã.
Iar în cursul întregii perioade a acestei creatii, temele gândirii indiene au rãmas mereu prezente si fertile în imaginatia artisticã si în viziunea filozoficã a poetului român. Ea s-a impregnat atât de mult în propria sa gândire, încât ni se pare cã orice încercare de interpretare a filozofiei lui Eminescu ar rãmâne incompletã fãrã sã se refere la filozofia indianã, un important izvor al inspiratiei eminesciene".

în 1971, când a fost invitatã în România la Congresul traducãtorilor, s-a înscris la o bursã de doctorat cu tema Influenta indianã asupra gândirii lui Eminescu, susþinutã în 1975 sub conducerea prof.dr.docent Zoe Dumitrescu-Busulenga si publicatã sub titlul Eminescu si India la editura Junimea, în 1978. Dupã 31 de ani, Eminescu si India a fost retipãritã la editura Cununi de stele. Pânã în 1972 nimeni nu se ocupase în mod temeinic de latura indianã a culturii lui Eminescu. Pentru a-si lãmuri misterul apropierii versului eminescian de sensibilitatea si profunzimea liricii indiene, Amita Bhose a parcurs o bibliografie cuprinzãtoare cu exegezele criticilor români, întreaga operã literarã a lui Eminescu, în paralel cu explorarea literaturii si filozofiei indiene, de data aceasta cu ochiul cercetãtorului. Se cuvine sã amintim aici sfatul doamnei Busulenga (care-i sugerase sã nu citeascã nici o lucrare de exegezã: "Cititi poeziile originale si meditati, intuiti. Nu vreau sã vã lãsati influentatã de criticii români. Ceea ce au spus ai nostri deja o stim. Dorim sã vedem cum interpreteazã o minte indianã opera literarã a lui Eminescu") si "încurajarea si ajutorul permanent pe care mi le-a dat regretatul Sergiu Al-George, unul dintre cei mai reputati specialisti în lingvistica sanscritã a lumii". Despre preocupãrile indianistice ale lui Eminescu se scrisese putin, fiind repetate aceleasi lucruri, fiind depistate doar surse cu dovezi clare, textuale. Singurul specialist care sustinuse ideea cã Eminescu a cunoscut filologia si filozofia indianã "mai mult decât marii sãi exegeti au fost dispusi sã creadã" a fost Sergiu Al-George. Asadar, Amita Bhose a pornit pe cãi nebãtute.

Eminescu si India, carte de referintã în domeniul eminescologiei, a fost primul pas al Amitei Bhose în "marea aventurã eminescologicã", dupã cum o numeste doamna Busulenga.

Dupã sustinerea tezei de doctorat, în 1975, Amita Bhose beneficiazã de o bursã post doctoralã de doi ani timp în care participã la editarea stiintificã a operei lui Eminescu. Este cooptatã în Colectivul Eminescu, format sub egida Muzeului Literaturii Române si în aceastã calitate elaboreazã studiul de fatã - Proza literarã a lui Eminescu si gândirea indianã - , despre amprentele filozofiei indiene în proza literarã eminescianã, ce va fi inclus în volumul VII al Operelor, editat de Editura Academiei în 1977, pp. 402-420. Totodatã stabileste si textul Gramaticii sanscrite mici de Fr. Bopp, tradusã de poet si rãmasã în manuscris, însotindu-l de aparatul critic specific.
Studiul dezvoltã pe larg amprentele filozofiei indiene în proza eminescianã, temã abordatã pe scurt si în finalul tezei de doctorat, si poate fi socotitã o continuare a acesteia. De altfel, toatã activitatea de cercetare a Amitei Bhose a fost o continuare a momentului 1975. Eminescologul Amita Bhose si-a pus toatã energia, eruditia si dragostea pentru opera lui Eminescu în slujba poporului român. Si ni l-a redescoperit si redãruit, acelasi si totusi altul.