Lebedele salbatice. Editia a II-a, revizuita. Trei fiice ale Chinei

Descriere

Jung Chang s-a născut la Yibin, în provincia Sichuan, din China, în 1952, în familia unui membru de seamă al Partidului Comunist. La vârsta de 14 ani, în perioada de început a Revoluţiei Culturale, s-a înscris în Gărzile Roşii, din care a făcut parte pentru scurtă vreme, până când a ajuns la concluzia că acţiunile membrilor erau prea violente. Când tatăl său a pierdut încrederea regimului, întreaga familie a fost umilită public, ostracizată şi a trebuit să renunţe la stilul de viaţă de până atunci.

După implicarea ei în Gărzile Roşii, Chang a ajuns să lucreze câţiva ani ca agricultor, apoi ca „doctor desculţ“, ca oţelar şi electrician (profesii pentru care politica vremii nu cerea vreo calificare prealabilă). Când s-au redeschis universităţile, a devenit studentă la engleză şi, mai târziu, a obţinut gradul de asistent în Univer­sitatea din Sichuan.

Inţelegând uriaşa discrepanţă dintre viaţa academică şi cea de activist comunist, a făcut eforturi şi a reuşit să plece din China în 1978, cu o bursă. Apoi a obţinut o diplomă în lingvistică la Universitatea din York, devenind în 1982 primul cetăţean al Republicii Populare Chineze care finaliza un doctorat într-o universitate britanică.

Impreună cu soţul ei, Jon Halliday, de profesie istoric, a scris o biografie a lui Mao Tze Dong, care a apărut în 2005.

Puţine cărţi au avut impactul internaţional pe care l-a avut acest volum. Relatând viaţa a trei generaţii de femei din propria familie — bunică, mamă și fiică —, Jung Chang dezvăluie întreaga istorie tragică a Chinei secolului XX. Bunica lui Jung Chang aparţinea generaţiei de la 1900, când fetelor încă li se mai zdrobeau, la vârsta de 2 ani, labele picioarelor, pentru ca mersul clătinat, care sugerează neajutorare și graţie, să le facă dezirabile și să le faciliteze găsirea unui soţ sau concubin bogat.

Mama ei, crescută de un tată înţelept în China Imperială, încă tradiţională, mustind de cultură și înţelepciune, intră de foarte tânără în rândurile Partidului Comunist, într-o luptă menită, chipurile, să elibereze femeile de această traumatizantă povară a tradiţiei. în calitate de activist de frunte al partidului, ea trăiește de la un capăt la altul întregul experiment comunist (concomitent, opresiv și auto-opresiv) și, în principal, sinistra Revoluţie Culturală iniţiată de soţia lui Mao cu acordul acestuia — cu toate consecinţele ei: autodemascările, munca brută, bătăile în public, teroarea exercitată de copiii deveniţi educatori ai profesorilor lor, exilul în Himalaya.

Jung Chang (cel de-al treilea personaj principal al cărţii, în ordine cronologică), îndurând ea însăși apogeul terorii comuniste, reușește să plece din ţară la vârsta de 26 de ani, după o ucenicie în Gărzile Roșii, câţiva ani de muncă necalificată și o studenţie trăită în regimul comunist. înscrierea la universitate îi deschide calea spre o carieră academică și, ulterior, spre Occident.

Divulgând cruzimea unei epoci și eroismul unui popor, Lebedele sălbatice reprezintă o mărturie umană remarcabilă despre supravieţuire. Cartea ilustrează o lume simultan exotică, poetică și straniu familiară — prin flagelul ideologic care ne-a lovit deopotrivă, români și chinezi, în întunecatul secol XX.

Prima ediţie a acestei lucrări a fost publicată în 1991, a câștigat NCR Book Award în 1992 și British Book of the Year Award în 1993. La apariţie, s-a bucurat de o primire elogioasă în toată presa londoneză, deși în China este interzisă și în prezent.

„Această saga a trei generaţii de chinezi provenind din aceeași familie conţine mai multă dramă domestică decât o istorie dinastică, mai multă violenţă decât un film noir, tragedii mai sfâșietoare decât cele îndurate de Mica Dorrit, mai multe ironice răsturnări de situaţie și ticăloșii făcute pentru căpătuială decât o frescă balzaciană. Aproape dezinvolt, Jung Chang ne introduce într-o lume în care insecuritatea personală, ruina subită și perspectiva torturii și a unei morţi violente sunt la fel de superficial acceptate ca furtuna anunţată pentru mâine. Nicicând n-a mai existat o carte ca aceasta.“

Los Angeles Times

„Fascinant. La fel ca în toate poveștile măreţe despre supravieţuire, la final devine neimportant ce tragedii și orori se petrec de-a lungul drumului. Lebedele sălbatice este, în ultimă instanţă, o carte plină de speranţă — în amintirea mea, vor rămâne mereu curajul și anduranţa acestei familii (chiar dacă va trebui să treacă mult timp pentru ca amintirea ororilor îndurate să se estompeze).“

Antonia Fraser, autoarea cărţii Vasul mai slab

„O poveste înălţătoare, a unor femei care au supravieţuit cu demnitate loviturilor sorţii, privaţiunilor și răsturnărilor politice.“