Pericol social, vinovatie personala si imputare penala

Descriere

Aşezarea conţinutului noului cod penal în forma sistematică a unui nou drept penal român va face inevitabilă confruntarea deschisă între paradigma consacrată de Explicaţiile teoretice ale codului penal român din 1968 şi orientarea legiuitorului din 2009 în direcţia a ceea ce Expunerea de motive consideră a fi tradiţia italo-germană de gândire a dreptului penal. Dacă noua definiţie a infracţiunii ori noua sistematizare a cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei reprezintă tot atâtea semne ale unui regres considerabil în plan teoretic şi legislativ, eventuala repliere pe poziţiile tradiţionale este posibilă astăzi numai în condiţiile unei reconstrucţii generale a teoriei şi dogmaticii dreptului penal român. Adresându-se teoreticianului sceptic faţă de inovaţiile recente, studiul de faţă îl are în vedere, în egală măsură, şi pe practicianul care aşteaptă de la legiuitori şi teoreticieni mai mult şi esenţialmente altceva decât să fie din nou «încurcat în paragrafi şi articoli traduşi din franţuzeşte, nemaiştiind a distinge alb de negru şi adevăr de minciună, cu mintea uimită de fraze fără cuprins, de un întreg lexicon de termeni care nu au nici o realitate îndărătul lor» (M. Eminescu).