Curierul fiscal, Nr. 4/2010

Descriere

Fie prin negociere cu Fondul Monetar Internaţional, fie prin negociere cu partenerii sociali, legislaţia fiscală (Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală) este în continuă mişcare. Modificările propuse, că sunt bune sau rele (adevărul este întotdeauna pe la mijloc şi fiecare parte are argumentele ei), vor intra la un moment dat în vigoare. După furtună va veni şi vremea bună (şi impozitul minim a fost acceptat până la urmă sau măcar ne-am obişnuit cu el; şi cu impozitul pe profit sub formă de plăţi anticipate ne-am obişnuit, dar în acest caz trebuie să revenim la situaţia iniţială; şi cu eliminarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor ne-am împăcat, chiar dacă modul de realizare a fost cam ciudat). Ne vom obişnui şi cu impozitul forfetar, chiar dacă multă lume murmură. Cum s-ar zice: asta-i viaţa şi ce nu te omoară de întăreşte. Până la urmă statul are nevoie de bani la buget (şi nu doar acum, ci tot timpul, nu doar la noi, ci oriunde în lume), iar contribuabilii ar vrea să dea cât mai puţin. Păcat că relaţia tinde mai mult spre o confruntare între două tabere diferite, şi nu către un dialog coerent între două părţi care au acelaşi obiectiv (să o ducem cu toţii mai bine), chiar dacă mijloacele de atingere a lui diferă.
Totuşi nu neapărat modificările legislative ne dor, ci modul în care ele se fac: azi am stabilit ceva, mâine schimbăm, poimâine schimbăm schimbarea şi apoi, dacă nu mai apar şi alte schimbări, că toată lumea vrea să schimbe câte ceva, publicăm în Monitorul Oficial cu aplicare imediată. Apoi dăm o nouă modificare, să nu se răcească prea mult cea veche. Ce departe (în timp şi ca mentalitate, că geografic vestul Europei nu e aşa de departe) este o lume ideală în care azi negociem, mâine ne mai gândim, poimâine ne întâlnim din nou la negocieri, iar răspoimâine stabilim forma finală şi aplicarea se face de la 1 ianuarie a anului următor. Dacă este să apară un obstacol (să zicem o modificare fiscală), mai greu scapi de el, eventual îl ocoleşti şi dai de alt obstacol, dar una e să încerci să îi depăşeşti după ce te pregăteşti (îţi poţi face măcar nişte planuri anuale) şi alta e să te tot adaptezi (când predictibilitatea nu există). Legile lui Murphy par un mic copil faţă de pildele pe care le putem extrage din realitatea noastră legislativă.
Dacă am supărat pe cineva cu ce am scris, ne cerem scuze. Am pus pe pagină doar nişte gânduri. Poate e bine să reflectăm cu toţii mai mult şi apoi să intrăm în război. Din război nimeni nu are de câştigat (nici statul, nici contribuabilii).