Toate familiile fericite

Descriere

Fuentes vă invită la o plimbare pe corso-ul mexican, însă nu în hainele de duminică, nici cu guarzi care să privească îngăduitori de pe margine la familiile fericite: copiii familiei Pagán, care nu ştiu ce să facă din vieţile lor de adulţi; preotul care se ascunde împreună cu „nepoata“ lui într-un cătun uitat de lume; perechea perfectă, Ana Fernanda şi Jesús Aníbal, cu căsnicia distrusă de urâta familiei; Manuel Toledano, care se întâlneşte după aproape cincizeci de ani cu o dragoste veche, cu acordurile bolerourilor de demult în suflet; perechea de homosexuali Guy şi José Luis, care poartă în amintire oraşul mitic al tinereţii lor; fiul rătăcitor, „doña“ care aspiră la sfinţenie, bărbatul care nu poate alege între două femei, femeia care nu poate alege între doi bărbaţi, tatăl care şi după moarte îşi manipulează prin testament cele patru fiice, ... México, México!

Când plimbarea s-a încheiat, spectrul violenţei este singurul ce rămâne să vorbească despre suferinţa unui oraş şi-a unei ţări.

„Nimeni altcineva în afară de Carlos Fuentes nu putea scrie un roman de romane (…).“

Julio Ortega, Babelia

„Julio Cortázar, Carlos Fuentes, Gabriel García Márquez, Octavio Paz şi José Saramago sunt autori aflaţi în căutarea unui sens pe care vor să îl împărtăşească tututor compatrioţilor, ca şi contemporanilor de pretutindeni.“

Nadine Gordimer

„Credinţa lui [Carlos Fuentes] în destinul mesianic al literaturii e nemărginită.“

Gabriel García Márquez

CARLOS FUENTES (Panama, 1928) este unul din cei mai reprezentativi scriitori ai Boom-ului hispanoamerican. După primele sale romane, La región más transparente (1959) şi La muerte de Artemio Cruz (1962; Moartea lui Artemio Cruz, în curs de apariţie la Curtea Veche Publishing), Fuentes a devenit una dintre figurile principale ale literaturii contemporane.

Opera sa, elogiată de critici, a fost tradusă şi publicată în peste 40 de ţări. Dintre cele mai importante cărţi ale sale menţionăm Terra nostra (1975), Cristóbal nonato (1987), Los años con Laura Díaz, (1999), La silla del águila (2003; Jilţul vulturului, Curtea Veche Publishing, 2004) şi cel mai recent, La voluntad y la fortuna (2008; în curs de apariţie la Curtea Veche Publishing). în afară de romane, a scris şi numeroase povestiri, eseuri, piese de teatru şi scenarii de film. Considerat un punct de referinţă al culturii mexicane, s-a angajat intens şi în viaţa politică şi socială din ţara sa şi a ţinut conferinţe la universităţi de prestigiu ca Princeton, Harvard, Columbia sau Cambridge. Dintre numeroasele premii şi distincţii care i s-au acordat remarcăm Premiul Biblioteca Breve, Premiul Rómulo Gallegos, Premiul Alfonso Reyes, Premiul Cervantes, Premiul Internaţional Grinzane Cavour, Premiul Príncipe de Asturias pentru Literatură, Premiul Galileo, Premiul Picasso (UNESCO) şi Legiunea de Onoare franceză.