Studia Politica, vol. X. Nr. 2/2010

Descriere

Al doilea număr pe anul 2010 al revistei româneşti de referinţă în domeniul ştiinţelor politice este deschis de studiul consacrat de Alexandra Ionescu unei chestiuni centrale în ştiinţa politică: raportul dintre politică şi politici (When Policies Make (up for) Politics. A View from Romania). în cazul românesc, demonstrează autoarea, atât regimul politic post-comunist ca atare, cât şi politica partizană s-au construit, împotriva practicilor obişnuite, din politicile publice pe care executivele şi partidele aflate la guvernare le-au pus în operă. Altfel spus, partidele s-au structurat pe măsură ce se angajau în crearea de politici.
Urmează un grupaj de patru studii consacrate istoriei ideilor politice româneşti în ultima parte a secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a veacului al XX-lea. Cécile Folschweiller (Les ambiguïtés de la thèse de l’état naturel et du modèle organiciste à Junimea) propune o nouă incursiune în gândirea politică a lui Mihai Eminescu; după ce în numărul precedent al revistei autoarea a elucidat chestiunea surselor acestei gândiri, ca şi viziunea critică a poetului asupra contractului social, este acum analizat versantul organicist al reflecţiei eminesciene, ce aşează în sfera naturalului originile statului. în continuare, Andreea Nanu restituie pentru domeniul ştiinţelor politice figura episcopului Melchisedec Ştefănescu, colaborator al principelui Cuza pentru afacerile religioase; prin scrieri şi acţiune publică, prelatul, educat în Rusia, încearcă să definească identitatea ortodoxă în faţa provocărilor procesului de modernizare a statului român (L’évêque Melchisedec Ştefănescu (1822-1892). Une consicence orthodoxe face à la modernité). Apoi, într-un registru mai istoric, Constantin Iordan extrage din arhive corespondenţa inedită a Elenei Văcărescu legată de activitatea acesteia la Societatea Naţiunilor la sfârşitul anilor 1920 (Hélène Vacaresco à la Société des Nations. Autour d’une correspondence privée des années 1926-1927). în închiderea grupajului, Stelu Şerban examinează poziţia sociologului Dimitrie Gusti în dezbaterile doctrinare din cadrul Partidului Naţional Ţărănesc şi unda conservatoare pe care acesta a încercat să o introducă în formularea programelor de modernizare a ţării elaborate de partid (Un program conservator de modernizare a României interbelice. Dimitrie Gusti în cadrul Partidului Naţional Ţărănesc).
Celelalte două articole ale volumului participă, din perspective foarte diferite, la o reflecţie politică asupra raporturilor dintre religie, stat şi identitate. Sandrine Bretonnière adopă o perspectivă de antropologie politică, raţionalizând cercetările de teren făcute în Bosnia-Herţegovina în timpul conflictului; miza studiului este construcţia unei identităţi naţionale bosniace prin redescoperirea practicilor şi simbolurilor religioase tradiţionale de către femei (Nation, religion et genre. Se forger une nouvelle identitté après la guerre en Bosnie-Herzégovine). în ceea ce-l priveşte, Radu Carp consacră un studiu de ţinută mai degrabă juridică asupra cadrului normativ al raporturilor dintre statul român post-comunist şi cultele religioase; autorul încearcă să surprindă echilibrul dinamic dintre imperativele creaţiei legislative în care se află angajat statul în procesul de europenizare şi afirmarea autonomiei de către biserici şi confesiuni (The Autonomy of Religions from the State. The Normative Framework).