Camil Ressu

Descriere

Ressu s-a aplecat să zugrăvească şi să interpreteze viaţa noastră romanească, singura viaţă adevărat romanească, a ţăranului inchis intre ape, codri, ceruri şi vatră.
Tudor ARGHEZI

Mircea Deac revine in atenţia iubitorilor de frumos cu un nou titlu şi, implicit, cu o nouă opţiune tematică, cel puţin la fel de interesantă şi de binevenită ca precedentele.
Maestru inegalabil al desenului din prima jumătate a secolului XX şi talentat portretist, profesor şi rector al Şcolii de Arte Frumoase, Camil Ressu are meritul de a fi scris un nou capitol in pictura romanească, intr-o perioadă dominată de influenţa unor personalităţi precum Nicolae Grigorescu sau Ştefan Luchian. Spiritului idealizant-liric el ii va opune curajos o „şcoală” a viziunii realiste, telurice, aspre uneori, definindu-se indeosebi ca pictor al ţărănimii şi al universului rural, drept simboluri a ceea ce este autentic romanesc.
Dincolo de lucrările reproduse, Ressu este prezent in album prin selecţia de citate ce completează comentariul critic al autorului. Ca şi pictura, discursul său dezvăluie un bun observator, cu fine nuanţări de ironie şi autoironie, al realităţilor sociale şi al psihologiei umane, nu in ultimul rand un teoretician cu o viziune clară şi ordonată asupra meşteşugului picturii şi a sensurilor profunde ale artei plastice, in general.
Reintalnirea cu un pictor mai puţin „vizibil” in peisajul actual al cărţii de artă, dar de o importanţă majoră, dobandeşte astfel valenţele unui act cultural de revalorificare şi culorile unui frumos album, inchinat, in esenţă, sensibilităţii poporului nostru.

Camil Ressu

Ressu was meant to paint and to render our Romanian life, the only true Romanian life, that of the peasant closely connected to waters, woods, sky and home.
Tudor ARGHEZI

Once again, Mircea Deac comes before beauty lovers with a new title and, implicitly, with a new theme, at least as interesting and expected as the ones before it.
Being a unique master of drawing in the first half of the 20th century and a talented portrayer, a professor and chancellor of the School of Belle-Arte, Camil Ressu has the merit of initiating a new chapter in the history of Romanian painting, in a period dominated by the influence of different personalities, such as Nicolae Grigorescu or Ștefan Luchian. He will bravely set against the idealized and lyric spirit a “school” of realistic, telluric, sometimes austere vision, defining himself as a painter of the peasantry and of the rustic universe, considering them symbols of what is genuinely Romanian.
Beside the paintings included in this album, Ressu is also present through a selection of quotes that round up the critic commentary of the author. Just as his painting, his speech reveals a fine observer of social reality and of human psychology, with subtle tones of irony and self-irony, and also an ideologist with a clear and methodic vision over the craft of painting and the profound meanings of plastic art.
Thus, the encounter with a less “visible” painter, but of crucial importance in the current scenery of art albums, achieves the valences of a cultural act of revalorizing and the colors of a beautiful album, mainly dedicated to the sensibility of our people.