Intriga matrimonială

Cu amendamentul ca Eugenides e atit de talentat, incit si daca s-ar apuca sa descrie fabricarea unui surub ti-ar stirni curiozitatea si dorinta de a afla ce urmeaza. In plus, grecul falocrat din el e in permanent conflict cu americanul terorizat de corectitudinea politica si de asediul feministelor care vad pina si in rachetele trimise in Cosmos un simbol falic.

Sa fie oare iubirea tot ce aranjeaza mintea intr-un echilibru si acceptare calma sau este ea ceva care tulbura si ingreuneaza stabilitatea unor certitudini pe care le dorim, dar pe care le vedem cum se naruie, tocmai pentru ca mintea noastra nu vrea sa stea pe loc?

Cartea este o descriere a drumului sinelui prin indragostire, iubirea fiind calea principala. Dar spre el merg si drumuri mai mici, mai scurte, prin relatiile pe care le avem cu cei din jur, cu cei pe care ii numim ceilalti.

Trecind de la un personaj la altul, insotindu-l cind pe unul, cind pe celalalt, naratorul le urmareste cum intra in viata, dupa o lupta grea, in care au invatat pe pielea lor cum sa iasa din fictiunile altora si din propriile fictiuni, ca sa caute picaturile de miere.

E fascinant sa descoperi felul in care Eugenides reuseste sa spuna acest adevar romanesc, fara sa-l rosteasca, ci facindu-l vizibil, sensibil, asa cum numai un scriitor care cunoaste greutatea lumii pe hirtie, precum si tragicul-grotesc-sublimul vietii poate s-o faca.

Intriga matrimoniala este un roman trupesc si inefabil despre noi toti, cautatorii de miere.

Jeffrey Eugenides pare un arhitect scrupulos, care asaza unul peste altul, tacticos, straturi ale actiunii, astfel incit sa nu te plictisesti niciodata. E un lucru ciudat, pentru ca, daca deschizi cartea la intimplare, nu-ti dai seama ca te afli in prezenta unei bijuterii. Intriga creste din aproape-nimic; povestea creste din propria desfasurare, intr-un stil care-l face pe autorul american un virtuoz al manipularii (...)

Totul este doar un pretext narativ pentru revendicarea modelului victorian recreat din perspectiva modernitatii, cu distanta si ironia fina a unui subtil cititor (autorul insusi) si a unei nefericite, dar nu mai putin subtile cititoare (Madeleine).

Intriga matrimoniala (...) este un experiment literar interesant.