Jocurile mintii (Antologie)

Descriere

„Izbăşescu este unul dintre puţinii poeţi care şi-au «trădat» decis generaţia biologică, optând pentru modelul poetic al optzeciştilor (…). Formula lui Izbăşescu constă în placarea mitului peste cotidian şi, nu mai puţin, în revelarea ireductibilelor mitice din structura aparent derizorie a realului şi banalităţii (…). Simbolul lui Ulise devenit scrib, deci al aventurierului transformat în propriul referent, asigură atât coeziunea ambelor volume (Viaţa în tablouri şi Garsoniera 49, n.n.), structurându-le în egală măsură, cât şi permutarea aventurii în domeniul scriptural, instaurând o linie de confuzie între existenţă şi transcrierea ei”.

Al. Cistelecan

„Gheorghe Izbăşescu impune – prin întreaga sa creaţie – în poezia românească o topografie şi mitografie inedite, într-un discurs încărcat de simboluri. El clădeşte un ansamblu poetic perfect închegat, în cadrul căruia lirismul se află în simbioză cu epicul de factură epopeică. Unitatea de concepţie, unitatea de stil, forţa de construcţie pe spaţii largi sunt calităţi incontestabile ale poetului separat doar biologic de generaţia optzecistă”.

Nicolae Oprea

„Normalitatea statutului literar, şi a unui prestigiu pe măsură, Gheorghe Izbăşescu o dobândeşte, de fapt, doar după Revoluţie, când publică nu mai puţin de nouă volume de poezie (…). Sintagma care l-a impus pe poet melodrama realului indică un stil, însă lasă să se întrevadă, înainte de toate, o perspectivă (…). Incontestabil, Gheorghe Izbăşescu e unul dintre cei mai semnificativi poeţi pe care-i are în acest moment viaţa literară românească, iar Melodrama realului, unul dintre cele mai izbutite cicluri de după 1989”.

Ştefan Borbély