MAGAZINUL DE SINUCIDERI

Stiti filmele lui Tarantino, normal ca le stiti, ei bine m-am simtit ca in fata micului ecran urmarind un film produs de el in timp ce citeam Magazinul de sinucideri, de Jean Teule.

Titlul suna morbid si poate te astepti asa cum si eu ma asteptam sa gasesc lucruri infioratoare sau cel putin ceva ce ar aduce a horror. In schimb acest morbid, cel putin pentru mine s-a transformat intr-o comedie noir, unde sinuciderea capata alt sens. Nu vorbesc de metafore ascunse sau alte alegorii, Jean Teule ne vorbeste de sinuciderea adevarata, dar in niste note bizare, grotesti, chiar comice.

Totul se petrece undeva intr-un viitor indepartat, cand stratul de ozon nu mai exista, cand ploua cu acid sulfuric, cand eruptiile vulcanice si alunecarile de teren distrug continentele de secole si cand cercetatorii descopera prima forma de viata, o specie de licheni ce creste pe vechiul oras New York. Intr-o astfel de atmosfera unde oamenii cad in depresii mai tot timpul si simt ca nu au pentru ce sa mai traiasca exista o singura scapare si anume Magazinul de Sinucideri. Aceasta forma de usurare a deceptiilor este acceptata prin recunoasterea nevoii de sinucidere, unde fiecare are dreptul sa decida, chiar daca e copil, adult, batran, cersetor sau politician.

Magazinul de sinucideri este o afacere infloritoare in acea vreme pentru familia Tuvache, fiind singurii detinatori de astfel de inventii deosebite, menite sa te elibereze. Totul capata o intorsura ciudata pentru ei, cand mezinul familei nu respecta tiparul: sa nu zambeasca, sa nu rada, sa nu fie optimist, sa nu cante, sa nu fie fericit, sa nu zica "la revedere" ci "adio", reguli ce fac viata normala pentru familia Tuvache. Pana sa reuseasca ei sa isi dea seama cum si de ce se intampla aceasta eroare, pofta de viata a mezinului este molipsitoare si atfel el devine pata de culoare si de fericire intr-o lume a cenusii si depresiilor.

Va las sa dezlegati misterul, nu vreau sa va dau detalii si mai ales sa va spun finalul. Pentru mine a fost o lectura frumoasa si usoara ca o gura de aer rece intr-o zi caniculara.
Daca sunt prezenti cei care au rasfoit cele 114 ale cartii si vor sa imi spuna impresiile as fi foarte incantata, pana atunci va invit la Lectura Placuta!