Pe taramul francizei: o introducere in contractul de franciza

Descriere

Lucrarea “Pe taramul francizei: o introducere in contractul de franciza”, urmareste o analiza generala a contractului de franciza. Ca structura, are 5 sectiuni: Consideratii generale, Incheierea contractului, Efectele contractului, Incetarea lui si O privire comparata cu alte tari a reglementarii contractului de franciza.

In sistemul de drept romanesc, franciza a fost definita din punct de vedere legal, prima data in 1997 prin O.G. 52 privind regimul juridic al francizei. Datorita carentelor prezentate de acea definire, prin Legea nr. 79/ 1998 definitia francizei a fost din nou modificata si completata, astfel franciza este un sistem de comercializare – bazat pe o colaborare continua intre persoane fizice si juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.

Incercarile de a defini franciza sunt numeroase fiind atat doctrinare, cat si jurisprudentiale si legislative. Insa, toate au drept numitor comun ideea ca franciza este o relatie simbiotica intre francizor si francizat, caracterizata prin faptul ca ambele parti depind unul de celalalt, dar totodata raman independenti unul fata de celalalt din punct de vedere juridic.

Legea romana defineste reteaua de franciza ca fiind un ansamblu de relatii contractuale intre un francizor si mai multi beneficiari, in scopul promovarii unor tehnologii, unui produs sau unui serviciu, precum si pentru dezvoltarea productiei si distributiei unui produs sau serviciu.
Putem afirma ca reteaua de franciza este un ansamblu de tehnici, metode si elemente transmise de francizor beneficiarilor, un sistem complex si unitar, creat de catre francizor si supus publicitatii, format dintr-o latura economica, caracterizata de comercializarea de bunuri si/sau servicii in scopul obtinerii de profit, si o latura juridica, caracterizata de drepturi si obligatii ale partilor contractului de franciza, avand ca principala legatura marca data de catre francizor in folosinta beneficiarilor in mod simetric, sistemul avand ramificatii pe o anumita arie geografica, independente una de cealalta, dar omogene.
Franciza s-a dezvoltat lent in perioada 1940 si 1950, majoritatea punctelor de vanzare au fost amplasate in suburbii sau de-a lungul autostrazilor. Acum familiarele lanturi de magazine captusite cu francize au inceput sa ne schimbe viata.

In urma analizarii legislatiei si a literaturii de specialitate in ceea ce priveste franciza, pot conchide ca avem nevoie de unele retusuri si unele adaugiri in acest domeniu.
Este necesara definirea conceptului de ”master franchisee” deoarece inexistenta ei provoaca mari probleme celor ce desfasureaza afaceri in sistem de franciza in Romania. Cu alte cuvinte, pentru ca legea nu da nici o solutie, cine cumpara franciza nu ar avea voie sa extinda sistemul, rezumandu-se la propriile magazine.

Este necesar sa se includa in legislatia romaneasca unele prevederi privitoare la posibilitatea beneficiarului de a cumpara si utiliza bunurile ce i-au fost atribuite in cadrul contractului de franciza, in aceeasi masura cu dreptul de preemtiune al francizorului asupre bunurilor francizatului care nu poarta marca francizorului, dar care au folosit beneficiarului in derularea contractului de franciza.