Sunset Park (ediţie de buzunar)

Scris pe fundalul crizei economice incepute in 2008, cel mai recent roman al lui Paul Auster, Sunset Park, reafirma dezamagirea tot mai accentuata a scriitorului fata de America, „o tara in care oamenii urasc cartile”, iar bancile te arunca in strada cind, dupa ce ti-ai pierdut jobul, nu le mai poti plati ratele.

(…) Cit timp raminem, ilegal, in casa amintirilor, a trecutului glorios, sintem in siguranta, insa, asemenea personajelor, va veni si ziua cind va trebui sa iesim de-aici si sa ne confruntam cu prezentul, care e anost si ostil, si atunci nu vom putea decit spune: cei mai frumosi ani ai vietii noastre sint deja in trecut. Irositi.

Ironic, Alice isi bazeaza disertatia pe filmul din 1946 al lui William Wyler, Cei mai frumosi ani ai vietii noastre, o poveste despre veteranii celui de-al Doilea Razboi Mondial, intorsi de pe front ca sa gaseasca ca lumea intreaga s-a schimbat iremediabil. Incapabili sa se reintregreze in ceea ce se asteptau sa fie paradisul de acasa, simt ca sint irelevanti in noul peisaj si traverseaza pe rind crize personale. Cam ca si locatarii din Sunset Park, care isi traiesc angoasele in plin declin economic. Casele abandonate, relatiile umane, viitorul – totul pare o ruina. In acest decor pesimist si-a plasat Auster povestea, care este nu doar despre dragostea dintre un barbat si o pustoaica, ci si despre iubirea dintre un tata, un fiu si reinceputuri.

Un mare scriitor acest Paul Auster, din familia condeierilor intelectuali ai lui Philip Roth.

Sunset Park (…) cauta sa ne explice cate ceva despre „prea plinul si prea putinul acestei lumi”. Un roman complex al societatii americane contemporane si de ce nu, al individualitatii in cautarea definirii.

Sunset Park, un loc in care te poti pierde, dar te poti si regasi! Ca OM.

In cel mai recent roman publicat de Paul Auster – Sunset Park (2010) –, experienta de scenarist a scriitorului se face simtita intr-o masura mai mare decit in cele anterioare, cititorii avind in fata o gindire in imagini, o poveste fara abisuri psihologice sau filosofice explicite, lipsita de comentarii ori de lirism. Puternic influentat de ideile lui Lacan, Paul Auster a ilustrat si aici convingerea ca patrunderea omului in lume se face prin cuvinte, dar dincolo de acestea intervine transcendenta, caci mereu ramine ceva de nespus, de neinteles, de necontrolat.

Psihologii distorsionate, familii dezbinate, case parasite in care doar obiectele fotografiate mai pastreaza urmele esecului social, culpe din adolescenta si iubiri ilegale aduna destinele risipite din romanul lui Paul Auster, Sunset Park. Toate personajele se regasesc intr-un fel sau altul in imaginea din final a cartii, cea a soldatului intors de pe front fara miini, incapabil de a duce o existenta fireasca in lipsa unui ajutor.