Condamnat la moarte

Condamnat la moarte este un thriller cu accente horror, iar acest horror nu vine din descrieri super-singeroase (...), ci din atmosfera creata in jurul personajului principal, Frank Føns.

Un scriitor de succes in lumea thrillerului, Føns isi datoreaza celebritatea scenelor dure din romanele pe care le scrie. Cind insa fictiunea paraseste paginile cartii si coboara in strada, cind crimele din povestile sale devin realitate, lumea lui Frank se tulbura. Foarte tare! Caci aceste crime il duc la cartile scrise de-a lungul anilor si la fericirile si dramele traite in paralel: cum a cunoscut-o pe fosta lui sotie si cit de fericiti au fost pina ce ea a descoperit ca el isi imagina torturi ingrozitoare asupra copiilor – pe care da, le punea in romane.

Daca te intrebi ce se mai poate face dintr-o combinatie a clasicului motiv al manuscrisului gasit si o intriga politista, si ea destul de clasica – scriitorul de romane horror, terorizat de un „copycat” care transforma in realitate crimele brutale descrise in carti –, Mikkel Birkegaard iti ofera un raspuns mai mult decit satisfacator: bestsellerul sau Condamnat la moarte reuseste sa transforme chiar si aceste subiecte tocite intr-o naratiune imprevizibila si, in acelasi timp, marcata de o puternica interogatie asupra granitei dintre fictiune si realitate: cit de greu este sa opresti fictiunea sa nu se transforme in realitate, mai ales in cazul scrierilor ce dau friu celor mai cumplite porniri violente?

O carte se naste in mintea scriitorului si este influentata de amintirile sale. De aceea aceesi carte nu poate fi scrisa de doi oameni – fiecare va avea o versiune, cladita pe propriile amintiri.

Dar eu rareori imi folosesc experientele direct. E o gluma veche, ca n-ar trebui sa insulti un scriitor pentru ca te va ucide in urmatoarea carte, dar personajele mele nu reflecta niciuna dintre persoanele pe care le cunosc. Poate ca utilizez anumite trasaturi ale unor persoane reale, dar mereu mai sint multe alte ingrediente in acest amestec, din documentare sau imaginatie. Frank cel din carte e diferit. El se foloseste de romanele sale pentru a se razbuna pe cei despre care crede ca l-au tradat.

Am stiut de la inceput cum va fi povestea si cum se va sfirsi. Imi plac povestile care nu sint liniare, cele in care nu esti sigur de ce e real si ce nu si am incercat sa fac la fel in roman. Sint foarte multe thrillere pe piata, asa ca am incercat sa aduc unul care sa fie diferit.

Chiar daca are, pe alocuri, structura unui thriller, Birkegaard atinge teme cit se poate de serioase: raportul dintre fictiune si realitate, dintre creatie si inspiratie, dintre public si autor. In romanul lui Birkegaard elemente de constructie apartinind genului thriller sau politist devin metafore pentru sursele de tortura ale scriitorului, mereu presat de public, critica si neputinte: crimele din romanul autorului danez par a fi demonstrative – ele nu sint doar mijloace de terorizare sau de exprimare a admiratiei psihopate, ci par sa fie un soi de concretizare a dreptului la lectura critica asumat de cititori (...).

Dincolo de aparentele sinistre, romanul lui Birkegaard se dovedeste o autentica biografie profesionala a activitatii scriitoricesti, cu toate provocarile morale si psihologice pe care aceasta le instantiaza.

Am scris Condamnat la moarte ca o poveste a cuiva care este judecat in functie de ceea ce gindeste si scrie, si dupa ce am publicat cartea, am fost si eu abordat de citiva cititori care considerau ca e ceva in neregula cu mine daca pot sa construiesc scene atit de inspaimintatoare. Mi-au sugerat sa ma duc sa ma tratez. Am fost eu insumi judecat pornind de la o opera de fictiune si am devenit victima propriei mele capcane.