Cel care mă așteaptă

Cum o fi „cea mai vinduta carte a tuturor timpurilor din Iran”? Si de ce a fost interzisa de doua ori cartea asta in tara ayatollah-ului Khomeini? Guvernul iranian a interzis romanul lui Parinoush Saniee fara explicatii, apoi tot fara explicatii i-a ingaduit sa apara. Dupa a 11-a editie l-a interzis din nou. Proteste in Iran, proteste si in strainatate, pina cind Guvernul ridica si cea de-a doua interdictie.

De atunci, Cel care ma asteapta a ajuns la a douazeci si una editie in Iran, iar autoarea asteapta verdictul cenzurii pentru alte citeva carti ale sale. Asa ca va dati seama de ce Guvernul de la Teheran a interzis acest roman curajos, de o dezarmanta sinceritate, si de ce a ajuns Cel care ma asteapta cea mai vinduta carte din Iran.

Desi tot mai multi oameni sustin ca pe vremea lor se citea mai mult, in tarile unde cenzura este un stil de viata, literatura si-a pastrat influenta. Iranul este una dintre aceste tari. Aici, fructele oprite se citesc dupa ce s-au cules din miinile femeilor curajoase.

Parinoush Saniee, autoarea celui mai bine vindut roman persan, Cel care ma asteapta, nu s-a lasat intimidata de slugile cenzurii, hotarite sa-i impiedice debutul. Indrazneala i-a adus cea mai frumoasa rasplata – interesul celor pasionati de literatura. Acestia i-au parcurs romanul pe nerasuflate, lasindu-se cuprinsi de trairi contradictorii. Tristetea, resemnarea, lupta prin forta literelor, revolta si triumful mintii impotriva terorii se impletesc pentru a tese lumea de sub valul femeii prizoniere, care s-a eliberat cind talentul si observatia ascutita au trecut de partea ei.

Citind romanul scris de Saniee, vei descoperi un Iran al intelectualilor care nu au renuntat la dorinta de a lupta prin arta, sfidind cenzura. Este Iranul tacut, dar care umple mii de pagini. Il vezi rar in emisiunile „informative”, in care se vorbeste mai mult despre arme si dictatori, dar este prezent in lumea cautatorilor de carti ascunse, venite din tarile interzise.

Am citit gindurile unei femei care s-a sacrificat si care s-a luptat din rasputeri pentru altii, pentru familie. O femeie fara nici un pic de egoism, modesta si iubitoare in ciuda urii care se rasfira in jurul ei. Cartea asta spune ca finalurile fericite sint numai in basme si ca realitatea te loveste dur peste ceafa, tocmai atunci cind incerci sa te ridici.

Am talentul de a-i portretiza pe altii si de a intelege cu ce probleme se confrunta, aproape la aceeasi intensitate. Nu sint sigura daca asta e o slabiciune sau o calitate! E unul dintre motivele care m-au impiedicat sa continui studiile de psihologie si consiliere, chiar daca am indeplinit tot felul de sarcini dificile de-a lungul carierei.

Viata mea nu are nimic in comun cu a lui Masumeh, dar in timp ce scriam cartea mi se intampla sa izbucnesc in lacrimi imaginandu-mi suferintele si durerile ei. Poate si pentru ca in viata profesionala am intalnit destule cazuri asemanatoare cu al ei.

(Aceasta carte) m-a facut sa ma simt diferit si asta a fost o realizare. Iar simpatia primita din exterior este dovada ca oamenii pot fi uniti de sentimente pozitive, in ciuda credintelor si convingerilor politice, si m-a umplut de bucurie.