Povesti din valea pietrilor

Descriere

De lumea poveștilor s-au lăsat atrași întotdeauna mai cu seamă copiii, pentru că ea îmbracă într-o lumină dulce copilaria. Unele dintre povești sunt cunoscute celor care le-au povestit, probabil, din culegeri de folclor sau chiar din manualele care circulau altădată, dar le-am cuprins aici pentru că fiind repovestite au primit un tâlc anume, căci surprind întâlnirea cu supraviețuitori din alte generații, ce au o altfel de viziune asupra lumii. Nu am amintit faptele noastre spre a ne mândri, ci pentru a adresa celor care încă nu ne cunosc invitația de a ne căuta, dacă au preocupări asemnătoare. Avem credința că putem împartăși ceea ce am adunat și îi putem călăuzi spre locuri în care poveștile încă trăiesc. Fiecare generație are un anumit fel de sensilbilitate, dar avem încă nevoia să credem în eroii neamului nostru. Oamenii aceia neobișnuiți care sau retras demult din lumea aceasta, dar au ramas vii în amintirile celorlalți. Poveștile din zona noastră, de altfel, ca toate poveștile, păstrează, pe lângă elemente fantastice, și frânturi din faptele oamenilor din munți. Aceștia au păstrat credința că binele poate să învingă răul și în vremile în care trăim, avem tot mai mult nevoie să nu ne pierdem această speranță. Poveștile nu sunt grupate pe specii literare ori pe teme. Călăuziți de cuvintele lui Nicolae Iorga care spunea că „fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi și trebuie un dram de iubire ca s-o înțelegi”, am vrut doar sa restituim celor la fel cu noi întâmplari dintr-o lume apusă, cu sufletul neîntinat. Scrierea pe care îmi îngădui să o prezint nu reprezintă decât evocarea acestui sat de munte, unde oamenii știu povesti frumos. Am încercat o apropiere prin căi diferite de acest loc, el fiind, în afara unui alt criteriu care le-ar putea asigura coerența creațiile adunate în volum, singurul element comun.

Prof. Daniel Tiutiu

Mesentea, 2012