Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică

In cele 1.400 de pagini ale enciclopediei in discutie se regasesc articole ce fac trimitere la nu mai putin de 18.000 de publicatii periodice, radiouri, televiziuni, agentii de presa, precum si 33.500 de jurnalisti si publicisti. Cum spuneam, sint acoperiti 280 de ani de presa in Romania – din 1731 pina in 2011 – si sint oferite pentru prima oara informatii relevante nu numai despre productia jurnalistica de limba romana, ci si despre cea a comunitatilor maghiara, germana, evreiasca, bulgara, sirba, rusa etc. Pentru a intelege anvergura proiectului, merita mentionat detaliul ca au lucrat la el timp de patru ani peste 100 de specialisti – profesori, cercetatori, bibliotecari, arhivisti, jurnalisti –, alaturi de numerosi studenti, masteranzi si doctoranzi de la universitati publice din Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca si Sibiu. De asemenea, sint punctate aniversari si comemorari, comparatii intre ani si etape din evolutia presei si sint analizate modificari ale legislatiei presei. Da, ati inteles, volumul coordonat de Marian Petcu, conferentiar la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Bucuresti, este unul muncit.

Am gindit acest proiect in anul 2008, dupa ce am constat ca o obsesie mai veche a mea – Tratatul de istorie a presei romane – nu va fi realizat, deoarece nu avem specialisti in acest domeniu. La noi s-au ocupat de presa istoricii literari, ceea ce a fost mai mult rau decit bine, in sensul ca a fost privilegiata presa literara. Or, si aici si aiurea, presa de informare (numita si de mare tiraj sau de reportaj) a contat intr-o mai mare masura in progresul societatii, in democratizarea ei. Adica, exact presa ignorata de cercetatori. Nu metafora a facut buni cetateni, votanti competenti, ci informatia. Deci, se cuvenea sa reparam o eroare. Inca ceva important – la noi, istoricii de profesie nu au gasit presa vrednica de a deveni obiect al cercetarii. Li s-a parut un domeniu lipsit de importanta si au continuat sa sacralizeze arhivele. Mi se pare o eroare greu scuzabila – ziarele, revistele sint documente sociale, sint urme ale unei etape din evolutia tarii. Pe de alta parte, deseori arhivele nu acopera cu documente tezaurizate anumite momente, episoade din istorie. Sau chiar mint uneori – propaganda si sora sa cenzura au afectat ani multi evolutia noastra. Cui foloseste lucrarea? Oricarei persoane care are un minim interes pentru trecutul jurnalistic al Romaniei, indiferent de etnie, religie etc. Pentru ca aici se gasesc prezentati rezumativ 280 de ani! Cu bunele si cu relele lor, cu victorii si cu esecuri.