Misterul lui Edwin Drood

Din nou despre Drood. Doar ca, de data aceasta, avem de-a face cu originalul, cu Edward Drood cel imaginat de Charles Dickens, mult mai uman decat cel al lui Dan Simmons. Pentru un impact mai mare, va recomand sa incepeti cu cartea de fata si abia apoi sa treceti la romanul lui Simmons.

Misterul lui Edwin Drood nu este, cu siguranta, cel mai bun roman al lui Dickens. Bine, e drept ca este in dezavantaj, avand in vedere ca a ramas neterminat. De multe ori, finalul poate ridica mult o carte, dar aici, evident, nu e cazul.

Imi e greu sa formulez o parere despre aceasta carte, poate si pentru ca am plecat la drum influentata de celelalte scrieri ale lui Dickens pe care le-am citit in trecut, dintre care mi-au ramas intiparite in memorie: Marile sperante si Oliver Twist. Parca de data asta nu il recunosc pe indragitul autor in carte, desi elementele definitorii ale stilului sau se regasesc si in acest volum: numele bine alese ale personajelor (de exemplu: Rosa Bud, Neville Landless, Septimus Crisparkle, Durdles, Princess Puffer), numarul mare al acestora, precum si abundenta descrierilor.

Edward Drood si Rosa Bud, ambii orfani, sunt promisi unul altuia, dar decid sa puna punct logodnei lor si sa ramana doar buni prieteni, spre bucuria lui John Jasper, unchiul si protectorul lui Drood, dar si profesorul de pian al tinerei, de care este indragostit in secret. La scurt timp dupa acest episod, Drood dispare in mod misterios, dand nastere la o multime de intrebari si, din pacate, prea putine raspunsuri. Oare a fugit din Cloisterham, oraselul fictiv aflat la mai bine de 100 km de Londra? Sau a fost ucis cu sange rece? Si daca da, cine sa fie vinovatul? Unchiul Jasper cel obsedat de Rosa Bud si care il avertizeaza subtil pe Ned (asa cum ii spune el lui Edwin Drood) ca este in pericol? Sau Neville Landless (un orfan din Ceylon stabilit de curand in Cloisterham) cu care a avut o confruntare si care isi arata fatis interesul pentru aceeasi Rosa Bud? In prima faza, indiciile par sa il incrimineze pe tanarul Neville, intrucat a fost ultimul care l-a vazut pe Drood in viata. Dar povestea are atatea substraturi si atatea personaje ni se perinda prin fata ochilor, incat e greu de ajuns la o concluzie, daca nu clara, macar multumitoare. Urmati-mi sfatul si stati cu lista personajelor in fata, altfel o sa va fie destul de greu sa tineti pasul cu cine e cine.

Si, de parca povestea nu era si-asa destul de incurcata, sunt strecurate si cateva episoade gotice, cu descinderi in cripte, dependenta de opium si vizite nocturne prin cimitire.

Ca sa prevenim frustrarile, un lucru trebuie sa fie clar de la inceput: intrucat autorul a murit inainte de a termina acest roman, misterul din titlu ramane un mister chiar si la finalul celor 350 de pagini. Asa ca nu va faceti sperante ca sfarsitul romanului o sa va aduca raspunsurile asteptate. Va trebui sa va folositi imaginatia, dar exista si o parte buna: povestea se poate termina exact asa cum va doriti. Sau cum isi doresc altii, pentru ca, evident, multi scriitori au incercat, plecand de la acest roman, sa continue povestea lui Drood.

Asadar, daca va plac misterele (nelamurite), cartea aceasta este pentru voi. De asemenea, daca va plac cartile lui Charles Dickens si acesta este singurul titlu care a scapat necitit pana acum. In plus, dupa cum va spuneam, daca vreti sa il cititi pe Drood al lui Dan Simmons, ar fi bine sa incepeti cu cartea de fata. Spor la citit!