Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!

Mircea Carp, distinsul si bine-cunoscutul jurnalist de la Vocea Americii si Radio Europa Libera, ne ofera o panorama a vietii si activitatii sale profesionale. Aici Mircea Carp, sa auzim numai de bine! [...]

Peste opt decenii de istorie se deruleaza sub ochii nostri. Din tihnita copilarie si adolescenta moldava, trecind prin anii dramatici ai celui de-Al Doilea Razboi Mondial, pina in anii exilului si ai activitatii de jurnalist in SUA si RFG. O viata de om – povestita chiar de acela care a trait-o, dar si consemnata in diverse documente ale Securitatii romanesti. De citit cu atentie si de meditat la ce s-a intimplat! Procesul Comunismului din Romania continua si sub aceasta forma, indirecta, de aflare a adevarului. Atit cit e posibil si ar mai interesa pe cineva. „Sa auzim numai de bine” nu ar fi o vorba in vint nici in viitor.

Autorul povesteste atit experientele si evenimentele traite in Romania, cit si pe cele din viata de exilat. Sint cuprinse in plus, in partea a doua si in anexe, extrase din documentele Securitatii referitoare la Mircea Carp, diverse portrete sau impresii ale altora despre Mircea Carp, interviuri, declaratii si reportaje.

„Aici Mircea Carp, sa auzim numai de bine” era semnatura de radio a celebrului jurnalist roman, care astazi si-a lansat sub acest titlu memoriile scrise in ritm alert, la care autorul a adaugat fotografii si documente din propria sa arhiva, dar si din arhiva securitatii. Dramele personale se suprapun in cartea lui Mircea Carp cu cele istorice [...]. „Romania este esenta vietii mele” spune cu naturalete Mircea Carp intr-un clasament ad-hoc pe care-l face vorbind despre propria sa viata. Pe locul doi pune familia, iar pe locul al treilea Monarhia, forma de guvernamint sub care visa sa devina ofiter de cavalerie, la fel ca tatal si bunicul sau.

[Cea mai mare satisfactie a celor 45 de ani petrecuti la microfon este aceea ca] Am putut sa fiu mereu in contact cu romanii, cu Romania, cu tinerii romani, cu romanii de toate virstele, carora le vorbeam in fiecare zi. De la acesti romani, pe care ii simteam mereu aproape, imi luam ramas bun cu salutul: „Sa auzim numai de bine!”, care era preluat de multi ascultatori din Romania. Am simtit intotdeauna ca nu vorbesc masinal la radio, ci ma adresez fratilor mei din tara. [...] Daca as trai, din nou, momentul 1989, cred ca as fi mai bine pregatit sa nu ma iluzionez. Ceea ce a urmat dupa 1989, sperantele pe care mi le-am facut multa, multa vreme, nu mi le-as mai face daca ar fi sa retraiesc acele zile.

Volumul sintetizeaza biografia bogata si indelungata a unei personalitati care a crescut si s-a format in virtutea valorilor educationale si culturale romanesti, cinstindu-si descendenta, onorandu-si uniforma de ofiter si mai presus de orice, purtand respect si devotament Casei Regale a Romaniei. Pretutindeni unde l-au purtat drumurile vietii dupa anul 1948, momentul exilului sau, a cinstit tara in care s-a format.

In aceasta carte autobiografica, amanuntit si ingrijit elaborata, autorul ne prezinta cu mult talent evocator anii inceputurilor sale, locurile pe unde viata i-a purtat pasii in prima parte a copilariei si adolescentei, descrie orase precum Gherla, Chisinau, Botosani („un fel de capitala a marii proprietati romanesti”), Balti, Sibiu, Iasi, Manastirea Dealu, prieteni din copilarie [...], sistemul educational civil si militar, intocmirea unei societatii asezate in reguli si traditii…