Davaiștii

Da, unele personaje sint foarte cool; nu, asta nu inseamna ca romanele lui Welsh indeamna la consumul de stupefiante. Majoritatea capitolelor sint narate la persoana I de cite un personaj nu neaparat central; astfel, citeva episoade se suprapun, in viziuni ale caror diferente produc un comic delicat (si, in general, delicata mi s-a parut toata cartea asta despre o generatie la prima vedere lipsita de un asemenea atribut).

La 20 de ani dupa Trainspotting, Irvine Welsh publica deci un nou roman din serie, Skagboys / Davaistii. Actiunea se petrece la mijlocul anilor ’80 in acelasi Leith, Edinburgh, Lothian, Scotia, intr-o Mare Britanie care se afla in al cincilea an de Margaret Thatcher, in care saracia se intindea, industriile lincezeau, salariile scadeau, grevele erau la tot pasul, iar somajul era la fel de mare ca in timpul depresiunii economice dupa crahul din ’29 – la fiecare loc de munca, 32 de doritori.

Cele 600 de pagini ale cartii se ocupa […] sa ne explice cum au ajuns si Mark, si toata floarea Edinburghului, dintr-un grup de tineri relativ promitatori intr-o adunatura tremurinda si bolnava, cu mintea dusa, cu dinti stricati, ochi urdurosi si fara o vena negaurita […]

Davaistii prezinta lumea suburbiilor nu neaparat scotiene, ci general valabile. Problemele socio-economice ale Marii Britanii in anii ‘80 in timpul guvernului Thatcher nu au fost un caz izolat, somajul si saracia fiind probleme unanim prezente in societatea noastra. (…) Cred ca acesta este marele talent al lui Irvine Welsh, de a crea o serie de tipologii tipice lumii contemporane, o lume in care ne-am obisnuit sa dam vina pe cei din jur pentru toate alegerile noastre.

Felul in care Welsh construieste fiecare cadere, fiecare pas gresit si gind nesigur, oralitatea discursului si faptul ca niciodata nu stii ce te asteapta la urmatorul capitol, intrucit cartile astea arata ca si cum vreo cinci jurnale intime au fost rupte iar foile lipite la intimplare, amestecind perspectivele, naratorii, povestile. Singura care ramine in picioare este linearitatea timpului, singurul indiciu lamuritor este oralitatea fiecarui personaj.

Crisparea, promiscuitatea, decadenta, precum si descrierile ademenitoare ale senzatiei de placere („high”) sau cele tenebroase din perioada sevrajului, dar si referintele multiple catre hituri internationale, filme, filosofi, fac din cartea aceasta un bun exemplu despre „cum sa nu faci” si un must-read pentru orice impatimit al lecturii. Totusi, trebuie sa ai curaj pentru a porni intr-o asemenea aventura! Un roman ce denota o extraodinara putere de seductie pentru ca omul intotdeauna a fost atras de ceea ce este rau si eventual, interzis!