Ratiune si simtire

Banii pot aduce fericire numai acolo unde n-o poate aduce nimic altceva. În afară de anumite înlesniri, banii nu pot oferi bucurii adevărate, în ce ne priveşte pe noi înşine.

Rațiune și simțire. Jane Austen. Am dedicat mare parte din luna mai acestei cărți, acestei scriitoare minunate. Am citit cartea încet, am savurat pe îndelete fiecare capitol, fiecare pagina, fiecare frază. M-am pierdut printre cuvinte, în saloane și în lungi discuții despre nu prea multe lucruri. Dar știu că se vorbea pe vremea aceea! Femeile vorbeau. Bărbații… existau.

Nu știu de ce, dar cartea asta nu a reușit să mă minuneze precum Mândrie și prejudecată. Da, mi-a plăcut, însă dacă privesc povestea de la distanță (de câteva zile), magia dispare. Rămân câteva aspecte demne de menționat: vorbăria multă cu tentă de bârfă, goana după avere și fetele corecte, fetele binecrescute, altruiste, care suferă din dragoste pe ascuns pentru a nu-i răni pe cei apropiați. Cumva, ceva m-a enervat tare la povestea asta. Iar finalul a venit să-mi confirme senzația pe care am avut-o pe parcursul lecturii. Ceva nu a mers.

O să spuneți că bat câmpii, că Austen scrie minunat, că… Nu am zis nicio clipă că povestea nu e scrisă bine. Dimpotrivă! Jane Austen are un talent deosebit de a desena personaje, de a desena decoruri și de a te face să te simți de-al casei. Îmi place la nebunie felul ei de a construi personajele prin dialog. Și este un dialog spumos, rupt din vremurile acelea, demult apuse. Îți dai seama foarte repede cum este un personaj după debitul verbal, aproape că ai în față acea femeie timidă sau pe cea isterică, ai în față bărbatul insipid sau îngâmfat, pe cel prețios sau introvertit. Da, dialgurile sunt fascinante. Te face să urăști personaje sau să le iubești. Apoi, activitățile personajelor dau culoare poveștii. Cititul, cântatul sau pictura te înconjoară și îți dau o stare de bine, rezonezi cu timpurile acelea.

M-am gândit, da, cum ar fi fost să trăiesc pe atunci, să-mi umplu timpul cu lectura, cu desenul sau scrisul, activitățile care îmi plac și care îmi dau libertatea de care am nevoie. Ar fi fost minunat, cu siguranță. Dar neajunsurile vremii? Nu zic de internet, de telefon sau alte instrumente care ne sunt acum indispensabile, ci de nevoia permanentă de a avea un venit sigur, o stare materială care să-ți asigure un trai decent, zic de gura lumii, de căsătoriile din interes, de medicina primitivă și prejudecățile care mâncau sufletele. Balanța atârnă foarte greu înspre vremurile noastre.

Am citit cartea în tramvai, câteva pagini în fiecare zi, mereu pe fugă. În vremurile acelea, dacă aș fi avut o situație materiala bună, m-aș fi închis în bibliotecă pentru câteva ore și aș fi citit cartea pe nerăsuflate pentru a-mi omorî timpul. În zilele noastre timpul ne aleargă și noi ne împletim poveștile cu cele din cărți. Ne trăim viața pe repede înainte și trăim și alte zeci în paralel – din cărți, ale prietenilor, ale colegilor, filme, joburi. Nu realizăm poate, dar viața se întâmplă acum. Copilul vecinului țipă, televizorul își spune povestea, amintirile zilei ni se așază într-un sertar al minții și încercăm să-l închidem, dar ele rămân tăcute, gata să iasă la suprafață.

Iubesc scrierile lui Austen, au o căldură anume, o finețe pe care nu o pot descrie. Trebuie să le citiți, să vă lasați învăluiți de ele. Veți simți altfel ploaia și muzica și căldura soarelui dimineața. De câte ori citesc ceva scris de ea îmi doresc să scriu, dar să scriu pe hârtie, îmi doresc iubirea așternută într-o dantelărie de cuvinte și cineva care să fie acolo la capăt de drum, să mă asculte, să-mi înțeleagă nebuniile. Jane Austen îmi arată calea cea mai scurtă către mine, către ceea ce sunt și frumosul care mă înconjoară. Vă invit să o descoperiți!