Despre substratul indo-european al limbii romane

Descriere

Lucian Cherata (n. 1954) a absolvit Facultatea de Electrotehnică din Timişoara (secţia auto­matizări şi calculatoare, 1979) şi Facultatea de Istorie-Filosofie-Geografie din Craiova (secţia filosofie-sociologie, 2005). în 2007 a obţi­nut titlul de doctor în filosofie la Academia Română. A publicat mai multe studii, atât de filosofie şi logică: Scheme logico-struc­turale în dialogurile lui Platon (2007), Istoria logicii româneşti (2007, coautor), Despre fiinţă şi exis­tenţă la Aristotel (2009), Elemente de antropologie filo­sofică (2010), Memoria Daciei preistorice (2011), cât şi de lingvistică şi istorie: Ţiganii. Istorie, specific, integrare socială (1999), Gramatica limbii Rromani (2001), Dicţionar al limbii rromani (2003), Integrarea europeană şi problema rromilor (2005), Filosofie, istorie şi tradiţii indiene în cultura rromilor (2010) şi Limba rromani. Istoric. Morfologie. Structuri lexicale indo-europene (2012) ş.a. în prezent, este inspector şcolar în cadrul ISJ Dolj, lector universitar doctor în cadrul Universităţii din Craiova (asociat) şi cercetător ştiinţific la Academia Română.

De necontestat rămâne faptul că între limba română şi limba latină există înrudiri notabile atât la nivelul lexicului cât şi la nivelul structurilor gramaticale, fapt care a încurajat ipoteza originii latine a limbii române. în realitate, aceste înrudiri provin dintr-un fond comun proto-indo-european devenit consonant în momentul cuceririi Daciei de către romani (în teritoriul cucerit!) şi nu din „latinizarea” sau „dis­pa­riţia” limbii dacilor. Aceasta a fost o limbă diferită (care se regăseşte în româna actuală!), dar cu un grad ridicat de compatibilitate/ asemănare cu latina. Astfel se explica,, latinizarea unor teritorii dacice necucerite vreodata de romani. (Lucian Cherata)