Dicţionar subiectiv al realizatorilor filmului românesc

Cele 270 de pagini care adapostesc 250 de portrete cereau multa concizie. Tudor Caranfil o are si o exprima in sfichiuiri de bici – unele nejustificate, dar acesta e beneficiul subiectivitatii (cum ar fi aratat un dictionar obiectiv?) . Opiniile lui Tudor Caranfil (...) vin de la cineva a carui meserie a fost timp de 50 de ani sa scrie despre filme. Azi, cind informatia e la indemina, presa se deprofesionalizeaza si opinii avizate nu prea mai gasesti, sa spui ca astfel de carti sint necesare suna banal.

Nu doar un simplu dictionar, volumul de fata propune o istorie discontinua a filmului romanesc (cu accentul pus pe lungmetrajul de fictiune), in care, dupa principiul articolelor comunicante, naratiunile biografice si cele ale cautarilor artistice compun, prin juxtapunere, un portret mozaicat, dar convingator, al cinematografiei nationale. (...) acest Dictionar subiectiv al realizatorilor filmului romanesc este o lectura utila si delectabila, o carte pe care prima data o devorezi, captivat de fraza cu valente literare a autorului, de ironia sa fina de connaisseur, pentru ca apoi sa revii la ea iar si iar, dornic sa afli fie detalii biofilmografice despre un regizor, fie opiniile criticului si istoricului Tudor Caranfil asupra unui cineast sau a unui film (de acum un secol sau de anul trecut). Placerea lecturii este sporita de descoperirea unor „povesti de viata” inedite si fascinante, care nu-si aveau locul intr-un dictionar de filme.

Un merit al Dictionarului este ca recupereaza numerosi regizori uitati sau de-a dreptul necunoscuti, un aspect important in special in ce priveste prima jumatate a secolului al XX-lea, dar si in ce priveste cinematografia din timpul comunismului, in pofida faptului ca o parte coplesitoare din aceasta din urma reprezinta, acum, maculatura – filme sacrificate pe altarul productiei la norma (ideologica). Prin acest volum, Tudor Caranfil reafirma cu tarie ideea de regizor ca autor (chiar daca cei mai multi dintre cineasti au fost sau sint simpli executanti – ai imperativelor oficiale, in trecut, sau comerciale, in prezent), intr-o cinematografie care, asemeni oricarei alta, a construit un adevarat cult al actorilor, considerati de publicul larg o garantie a calitatii unui film, in detrimentul semnaturii regizorale.

Am insotit cinematografia romana timp de cinci decenii. Nici nu-mi vine sa cred ca am trait atit. Si mereu in razboi, pentru a intretine focul adevaratelor valori. Mereu de paza sa nu se stinga. George Calinescu spunea ca un adevarat critic de arta e negru in cerul gurii. Eu am hamait cit m-a tinut gura! Nu stiu daca negreala cerului (gurii!) a fost vizibila, cert este insa ca mi-a adus renumele unui denigrator al cinematografiei romanesti. Accept! Un denigrator al trivialitatii, da! Al mediocritatii, da! Gata oricind sa ma iau la harta pentru afirmarea autorilor autentici. Si, intr-un fel, ceea ce prezint acum, sub titlul unui „dictionar subiectiv”, este si propria mea autobiografie.

Dictionar subiectiv al realizatorilor filmului romanesc este un volum necesar si care, cred eu, nu trebuie sa lipseasca din biblioteca cinefililor patimasi sau a celor neofiti, asa cum m-am „trezit” eu in fata sa. Este un adevarat dictionar de critica cinematografica, incluzind „personaje” pestrite care au avut o anumita contributie in devenirea si maturizarea acestui domeniu in Romania, fie ele autohtone sau straine. Cit despre aceste „personaje” auctoriale, ele sint ordonate in dictionar, fiind apoi prezentate prin prisma reusitelor/incercarilor/ecranizarilor/premiilor etc. cu acuitate si un soi de lirisim aproape vizual.