Hotel Universal (ediție de buzunar)

Intregul clivaj realism-fantastic e definitoriu romanului si aproape ca nu e personaj care sa-i scape. Hotel Universal e o fictiune cu multe subsoluri, cu referinte la ezoterism, cu trimiteri oculte, cu un schelet initiatic, bine camuflat in mozaicul de intimplari si mai ales de meditatii din marginea lor. Miza cartii nu e fotografia realista, chiar daca o include (si in planul anilor ’90, si in cel de secol XIX), ci un anume mod de a accesa realitatea. Este o carte a cautarilor, in multe (si ascunse) chei, si, as spune, si o carte a explorarilor curajoase. Spun asta pentru ca interesul pentru orice ar avea un substrat ezoteric te expune mult (mai ales ca prozator la prima carte de fictiune), si implica multe riscuri.

Cartea asta e densa, e plina, te duce dintr-o epoca in alta, te trece de la atmosfera negustoreasca a Lipscanilor si Blanarilor din secolele trecute, pina la aerul tulbure al anilor ’90. Personaje construite prin documentare la greu – si Dumnezeu stie pe unde a umblat dupa surse si personaje construite din galeria de cunostinte personale, probabil. Daca o lume se descompune, se descompune si gata; daca i-a trecut veacul, lasa-l sa treaca!

Romanul a aparut in 2012, este reeditat in 2013 in colectia „Top10+” a Editurii Polirom, si aduce surpriza unei prozatoare originale, fascinata de realismul magic al sud-americanilor, in viziunea mai multor comentatori, caci gaseste in propria lume simburii din care-apoi incoltesc si infloresc povesti mirobolante, ele se impletesc si se despletesc pe parcurs, dupa o logica subterana foarte interesanta. Dar eu am perceput in misterele si fastul care insotesc destinul lui Vasile Capsa si al slugii sale Costache, in tainele femeilor care se succed intr-o familie, trecindu-si de la una la alta atit numele, cit si darul de clarvazatoare si harta ciudata, incrustata adinc pe spate, alta lectie, cea a lui Milorad Pavič, din Dictionarul khazar, cel fara seaman, din Partea launtrica a vintului sau roman despre Hero si Leandru. Spatiul construit este acelasi, adica Balcanii cu halo-ul lor, cu drumuri ce duc spre rasarit pina la Sevastopol, ori pina la Damasc.

Prin el se face legatura peste timp intre cele doua personaje formidabile ale cartii, plecate pe ultimul lor drum din Hotelul Universal, conceput ca un loc de pierzanie si, in ultima instanta, ca unul de tranzit catre lumea cealalta. Nu doar de catre eroii ei, ci si de Simona Sora, care stie ca folosirea unor procedee specifice modernismului sau postmodernismului poate sa duca la revirimentul romanului de fictiune doar daca autorul are ceva foarte important de spus.