Hayy bin Yaqzan sau din tainele înțelepciunii răsăritene

Hayy bin Yaqzan, eroul acestei naratiuni filosofice inedite, creste singur pe o insula si, treptat, treptat, descopera adevarul acestei lumi, nici ajutat, dar nici ingradit, de vreun limbaj uman, de vreo matrice culturala, de vreo invatatura oarecare. Dupa ce reuseste sa descifreze legaturile dintre lucrurile existente, Hayy intuieste existenta unui Creator – Necesarul cu existenta necesara, cum il numeste – care guverneaza intreaga existenta, de care va incerca sa se apropie cit mai mult.

In ciuda trecerii timpului, provocarile ridicate de cartea filosofului andaluz Ibn Tufayl – cunoscut in latina medievala sub numele de Abentofal sau Abubacer – cu privire la intelegerea arhitecturii lumii sint la fel de actuale asa cum au fost de-a lungul atitor secole.

Este vorba, asadar, de o naratiune care ascunde atit trairi filosofice si ginduri nascute dintr-o minte „luminata”, cit si o posibilitate de a arata cititorului ceea ce nici macar imaginile nu pot: ce salasluieste dincolo de noi, oamenii? De unde venim, incotro ne indreptam? Sint intrebari care predomina in substratul metaforelor oferite de Ibn Tufayl in alegoria sa.(...)

Ibn Tufayl, demonstreaza (printre alte idei despre om si natura umana, care sint aproape de necontestat) ca fiinta umana, chiar rupta de cultura si societate, isi pastreaza umanitatea, si cauta mereu intelesul existentei si vietii sale.

Lumea naturala, corporala, il satisface, la nivel teluric, dar, cu trecerea timpului, Hayy bin Yaqzan realizeaza ca implinirea nu poate veni decit prin metafizic, prin divinitate, care nu doreste de la oameni decit ca ei sa atinga maturitatea spirituala necesara pentru a intelege ce este dincolo de simturi.

Traind o utopie a solitudinii, prin meditatiile sale, prin urcusul catre lumea nevazuta a celor noua intelecturi, Hayy bin Yaqzān ajunge sa cunoasca lucrurile din lumea vazuta, la fel cum prin cunoasterea insusirilor celor vazute le intelege pe cele nevazute. Altfel spus, prin nimicirea sau prin stingerea sinei (al-fanā’ ’an nafsi-hi) in focul despartitor (nār al Hiğāb) – acesta delimitind lumea perceputa prin simturi de cea a vederii intuitive – Hayy bin Yaqzān ajunge la Cauza cauzelor, adica la al zecelea intelect.

Dincolo de acestea, romanul este o invitatie catre urcusul in adincurile sinei.

Publicarea in limba romana, intr-o frumoasa editie bilingva arabo-romana, in editia, traducerea si cu comentariile lui George Grigore a romanului filosofic Hayy bin Yaqzan, sau din tainele intelepciunii rasaritene al lui Ibn Tufayl – Ibn Tufayl (Abentofal), Hayy bin Yaqzan, sau din tainele intelepciunii rasaritene, editie bilingva, traducerea si editarea textului arab, studiu introductiv, note si bibliografie de George Grigore, Iasi: Polirom, colectia „Biblioteca medievala”, volumul 22, 2013 – are trei semnificatii. Prima priveste anvergura istorica a unei teme literare. A doua priveste un episod al filosofiei transcendentale greu de acceptat in cutumele modernistilor, dar real. A treia se refera la un mod special de a fi gazda a culturii romane

Opera filosofului si scriitorului arab Ibn Tufayl, Hayy bin Yaqzan sau din tainele intelepciunii rasaritene (Polirom, 2014), constituie una dintre capodoperele filosofico-mistice si literare ale culturii arabe, ceea ce face ca actul transpunerii sale intr-o alta limba atit de diferita de limba araba sa devina o intreprindere extrem de anevoioasa, presupunind nu numai o foarte buna stapinire a tuturor nuantelor limbii sursa si ale limbii tinta, ci si a limbajului filosofic si a orizontului simbolic al secolului al XII-lea. (...)