Tehnologia informatiei si comunicarii in invatamantul preuniversitar

Descriere

Pătrunderea informaticii în şcoală a început cu calculatorul (microcalculatorul), care a evoluat continuu, când progresiv a crescut şi capacitatea acestuia de a vehicula soft-uri tot mai complexe, de la stocarea şi reluarea informaţiei, pentru învăţarea de tip algoritmic, până la învăţarea prin rezolvarea euristică de probleme şi chiar creaţie.

Complexitatea procesului, a tipurilor, a condiţiilor învăţării, teoriile psihopedagogice ce stau la baza conceperii software au putut fi aplicate datorită evoluţiei hardware, dar la rândul lor au stimulat dezvoltarea bazei tehnologice propriu-zise.

Desigur, pentru iniţierea elevilor în lumea informaticii, pentru învăţarea elementară, la anumite vârste şi situaţii tipice este utilizat calculatorul, chiar cel mai performant, ca mijloc de învăţământ, singur.

Dar învăţarea complexă, rezolvarea situaţiilor problematice ce pot fi transpuse în programe adecvate, individualizarea eficientă au impus variate combinaţii ale calculatorului cu alte mijloace. Astfel s-au conturat în ultimele decenii noile tehnologii de informare bazate pe abordarea multimedia, sub forma sistemelor multimedia (sisteme hipermedia), prin asocierea diferitelor tehnologii: calculator, magnetofon, cameră video, interfaţă video, interfeţe de reţea etc.

Pentru instruire, sunt recunoscute mai ales sistemele de calculatoare cu asemenea facilităţi Apple, Ibm, Macintosh, dar ritmul lor de dezvoltare este destul de accelerat acum, încât IAC poate evolua în diferite configuraţii hardware ale mediului instrucţional. Aceste sisteme multimedia dau posibilitatea ca, în aceeaşi situaţie de învăţare să fie utilizat sau regrupat pe un singur mijloc (calculatorul) un set de medii variate - sunete, voci, texte, imagini fotografice, imagini video animate, desene, grafice, mesaje etc., asociate în aplicaţii, după obiectivele învăţării, în mod interactiv.

în acest mod, dialogul, interactivitatea elev-calculator devine elementul, câştigul cel mai important, încât creşte puterea lor de individualizare, de munca independentă, de manifestare reală a rolului de îndrumător al profesorului, de promovare a învăţării prin cercetare. Elevii pot studia fenomenele, situaţiile, procesele, informaţiile complexe în mod direct, independent, stopând, revenind asupra unor secvenţe, apelează la alte informaţii prezentate şi sub alte forme de produse informatice, vehiculate de celelalte mijloace audio-vizuale cuplate, asociate cu calculatorul care funcţionează în tandem.

După obiectivele învăţării, elevul poate alege ordinea mesajelor, modul de combatere, gradul de detaliere şi completare a informaţiilor sub forme diferite, vizualizarea aplicaţiilor şi simulărilor ş.a.

Pentru un asemenea hardware şi acţiunea de concepere a soft-urilor adecvate s-a concretizat în programe complexe (sisteme-expert), alcătuite dintr-un program de bază şi alte subprograme, ce ar putea fi solicitate de elev în căutarea alternativelor de rezolvare, de completare sau detaliere a informaţiilor, de aplicare şi interpretare variată, de combinare, de demonstrare etc.

Mai mult, elevii pot depăşi (individualizare prin dezvoltare) subiectele comune programei şcolare, prin asamblarea variată a subprogramelor prezentate vizual, auditiv, dinamic etc., sau se pot constitui în grupe în jurul unei probleme complexe, fiecare operând şi integrând anumite produse informative, vehiculate de celelalte mijloace.