De la Mircea cel Batran la Neagoe Basarab. Raporturile dintre domnie si biserica in Tara Romaneasca

Descriere

O istorie a puterii în Evul Mediu nu ar fi de înțeles fără cercetarea atentă a două instituții cheie: monarhia și biserica. Capii ambelor instituții au fost unși ai lui Dumnezeu, au avut datoria să vegheze la păstrarea dreptei credințe să îndrume „turma” credin­cio­și­lor și să o protejeze. Domeniile lor de competență au fost complementare, iar de buna înțelegere între conducătorul temporal și cel spiritual a depins pacea și bunăstarea credincioșilor. Țările Române nu au făcut excepție de la acest model, foarte schematic prezentat în rândurile de mai sus. Interesul istoricilor români pentru studierea acestor instituții și a raporturilor dintre ele a fost considerabil. A existat însă un dezechilibru datorat evoluției (sau, în anumite privințe, involuției) istoriografiei românești între 1947-1989.

Ovidiu Cristea

Care au fost efectele acestor manifestări ale puterii domnești, destinate să-i impresioneze și să-i convingă în primul rând pe supuși, constituie obiectul unor considerații pe cât de interesante, pe atât de temeinice, care încheie o lucrare îndelung muncită și profund gândită.

Prof. univ. dr. Virgil Ciocîltan