Purgatoriul (Invidia)

Descriere

CRIMA

Peronul haltei e pustiu. Să fie, poate, orele 4 dimineaţa. De ieri, ninge într-una. Liniile abia se mai zăresc.

Am pierdut trenul, iar următorul vine doar peste trei ore şi jumătate.

Din depărtare se aude croncănitul unei ciori, apoi şuieratul unei locomotive, ce pare să se găsească la celălalt capăt al pămîntului. Mă apropii de o cabină şi rezem de zidul ei bradul pe care mama mi-l duse, ca în fiecare an ; peste patru zile avea să fie Anul Nou, iar copiilor mei nu trebuie să le lipsească darul bunicii.

Privesc încordat, scrutînd întunericul, de parcă aş căuta ceva ori pe cineva anume, cînd de fapt nici eu nu ştiu ce-aş putea întîlni ori afla dacă ochii mei ar răzbi dincolo de beznă şi de perdeaua ninsorii. Apoi, istovit, îmi aplec privirea peste linii, al căror luciu pare să mă atragă, şi mă fixez asupra unui punct, insistînd, nu ştiu de ce, pînă cînd oboseala mă împinge să caut un alt reazem, sfîrşind prin a ajunge din nou în punctul ce pare