Enigma Otiliei, Volumele I si II (Editie 1969)

„Enigma Otiliei”, apărută inițial în 1938 și reluată în ediția din 1969 de Editura Pentru Literatură, este una dintre pietrele de temelie ale romanului românesc, o operă emblematică pentru G. Călinescu și o frescă socială a Bucureștiului de la începutul secolului XX. Deși titlul sugerează o focalizare pe personajul feminin principal, romanul este, în esență, o complexă analiză a moravurilor burgheziei bucureștene, a relațiilor de familie și a luptei pentru moștenire.

Subiectul central îl constituie povestea orfanului Felix Sima, venit la București pentru a studia medicina și a locui la tutorele său legal, Costache Giurgiuveanu. Aici, el o întâlnește pe Otilia Mărculescu, verișoara sa vitregă, o tânără exuberantă și enigmatică, al cărei farmec îl captivează. Relația lor, oscilând între admirație, iubire juvenilă și incertitudine, este constant amenințată de interesele materiale ale familiei. Averea bătrânului Costache devine mărul discordiei, atrăgând un adevărat roi de rude lacome, conduse de Aglae Tulea, sora lui Costache, și fiul acesteia, Stănică Rațiu, un personaj de o șiretenie machiavelică.

Ceea ce diferențiază „Enigma Otiliei” este capacitatea lui Călinescu de a construi personaje memorabile, fiecare cu o psihologie complexă și un rol bine definit în țesătura narativă. Felix este tipul intelectualului studios și romantic, Otilia este o femeie modernă, independentă, dar și vulnerabilă, a cărei „enigmă” rezidă în capacitatea ei de a naviga prin complexitatea lumii masculine. Costache Giurgiuveanu, avarul sentimental, Aglae, tipul "babei absolute", și Stănică Rațiu, parvenitul cinic, sunt arhetipuri ce populează literatura română.

Stilistic, romanul îmbină realismul balzacian cu o tentă de obiectivism critic, Călinescu fiind nu doar un narator, ci și un comentator subtil al societății. Descrierile detaliate ale interioarelor, ale vestimentației și ale fizionomiilor contribuie la crearea unei atmosfere autentice, iar limbajul, de o rigoare impecabilă, este presărat cu ironii fine și observații psihologice pătrunzătoare.

Un aspect notabil al acestei ediții (Volumele I și II, 1969) este importanța sa pentru studenți și pasionați de literatură, reprezentând o oportunitate de a pătrunde în opera unui clasic, într-un format accesibil la acea vreme. Deși coperta poate părea simplistă prin comparație cu edițiile moderne, ea poartă amprenta unei epoci, conferind o notă de autenticitate colecției. Cititorul contemporan va descoperi în „Enigma Otiliei” nu doar o poveste de dragoste și intrigă, ci și o oglindă a unor realități sociale și umane etern valabile.