Biserica Neagra si alte proze

Descriere

Ceea ce constatam numaidecat in prozele lui Baconsky din Echinoxul nebunilor (1967) este tenuitatea sau chiar absentfirului epic. intamplarile din povestirile sale apar slab inlantuite intre ele, mai curand ca niste senzatii ale autorului, abia travestit in evocator. Povestirile sunt toate la persoana I. Ceilalti eroi sunt simple aparitii. Peisajul e mai mult o atmosfera mereu aceeasi, un mediu maritim fictiv, nenominalizat. Uneori faptele par a include semnificatii ascunse, simbolice, dar misterul e mai degraba un truc, A.E.Baconsky necultivand senzationalul sau extraordinarul in felul lui E.A.Poe. in Farul un elev hoinar isi cauta pe tarmul marii un problematic unchi. Acesta ii prezinta pe enigmaticul paznic al farului. Marea aduce pe tarm un cadavru gol. O femeie voluptoasa atrage pe erou in coliba ei, de unde e scos, cu o lovitura in moalele capului, de un necunoscut. Desteptat din lesin, vede inchinandu-se langa el pe calugarul Apolinarie. Eroul urmareste noaptea pe paznic si cauta fara succes femeia din coliba. Peste catva timp apar in zona farului niste levantini insotiti de o femeie uriasa, care-1 ataca pe plaja. Noua femeie dispare nu peste mult timp si nepotul primeste explicatia ca a fost sfasiata de fiare in balti. Un incendiu mistuieste coliba pescarilor. Intr-o insula paznicul si tanarul dau peste cadavrele a sase batrani, apoi vad pe Apolinarie calare, imbracat cu haine asemanatoare celor ale mortilor, impreuna cu femeia din coliba. Paznicul ia la tinta pe calugar, dar nu-1 poate ochi. El trebuia sa fie al
saptelea mort, dupa declaratia lui misterioasa. Intorsi in insula, cei doi constata ca mortii au disparut. Cine era ucigasul lor? Levantinii? Acestia tocmai parasesc tarmul cu o barca. La sfarsit unchiul din port marturuseste nepotului ca adevaratul sau unchi era paznicul farului, ca transportase cu corabia o femeie inalta si ca aceasta ii vestise moartea lui la o vanatoare de lupi impreuna cu doi prieteni ai ei, naufragiati pe coasta pustie a farului, ca, in fine, paznicul se interesase daca un calugar si o calugarita luasera vaporul, parasind si el portul! Povestirea se incheie in acest fel lasand locul tuturor intrebarilor si solutiilor, "sub pecetea tainei", cum ar fi zis Mateiu Caragiale...
Al. RIRU, Poezia romaneasca contemporana. 1950-1975. Editura "Eminescu", Bucuresti, 1975, p. 368.