Padurea spanzuratilor

Descriere

Pădurea spÎnzuraţilor este construită în întregime pe schema unei obsesii, dirijÎnd destinul eroului din adÎncimile subconştientului. CÎnd tÎnărul locotenent ardelean Apostol Bologa asistă la scena spÎnzurării cehului Svoboda, la a cărui condamnare luase el însuşi parte, "el se făcu roşu de luare-aminte şi privirea i se lipise pe faţa condamnatului"!...] Amintirea lui Svoboda va deveni de-aci înainte forţa călăuzitoare a propriei lui vieţi, pÎnă în clipa deznodămÎntului deopotrivă cu acela care îi înfipsese în inimă imputarea dureroasă a privirilor stranii. CÎnd, mai tÎrziu, tÎnărul ofiţer săvÎrşeşte o ispravă militară de laudă, distrugerea unui reflector, în lumina pe care o stinsese i se pare a fi văzut o strălucire la fel cu a executatului, altădată [...] CÎnd trece odată prin crÎngul în care atÎrnau cei şapte spÎnzuraţi ai stăpÎnirii maghiare, prefigurÎnd sfÎrşitul pe care şi-1 pregătea singur, Bologa primeşte încă o dată în cugetul înspăimÎntat amintirea lui Svododa şi a ochilor lui [...] CÎnd, în sfÎrşit, împlinirile se apropie şi Apostol Bologa, prins în momentul cÎnd se pregătea să dezerteze la inamic, ca cehul Svoboda altădată, este condus către judecătorii lui, el explică însoţitorului său, în zgomotul asurzitor al căruţei: "Vorbeai adineaori despre anumite cazuri de dezertare... Ei, camarade, eşti încă tÎnăr şi... Ştii că eu azi la nouă trebuia să fiu la Curtea Marţială... ca judecător, fireşte... Nu-i ridicol acuma?... Am mai fost o dată în Curtea Marţială... cu un caz, foarte interesant... Un sublocotenent ceh, unul Svoboda... N-ai priceput?... Svoboda, ceh, spÎnzurat...". Amintirea obsesivă a cehului, pătrunsă în cugetul lui Bologa ca o remuşcare şi proiectată de atunci ca o întrupare a propriilor lui conflicte interioare, era acum gata să-şi doboare victima. Subconştientul îşi terminase lucrarea lui.
Tudor VIANU, Arta prozatorilor romÎni, Chişinău, Editura Hyperion, 1991, p. 269-271.