Mentiuni critice

Descriere

Primul si al doilea volum de critica al lui Perpessicius [... ] Repertoriu critic (1925) si Mentiuni critice (I, 1928), se interfereaza cu doua volume de versuri: Scut si targa (1926) si Itinerar sentimental (1932), lasand impresia unei ezitari intre critica si poezie, a unei inclinari mai mult catre poezie, decat catre critica. Din spita lui Verhaeren trecut prin Rimbaud, in Scut si targa, el un poet simbolist clasicizant, livresc, in linia lui Henry de Regnier, parafrazand voit superficial pe Horatiu intr-o Oda catre Postumus ("Vai! Postume, Postume, cum mai trec anii! / Ce sarbezi si iute mai trec, si, sarmanii / De noi cat trudim si ne zbatem in viata"). Mai departe, Perpessicius se dedica "cu o bunavointa universala", cum zice Lovinescu, criticii foiletonistice, excursiilor literare, dupa modelul lui Remy de Gourmont din Promenades literaires, recenzand cu voluptate sau cu sarcasm tot ce-i cade in mana, indeosebi poeti consacrati sau debutanti, in simpatice forfote stilistice, in care judecata de valoare cade pe al doilea plan. Rodul acestor itinerarii critice nu sunt numai cele cinci volume de Mentiuni critice tiparite pana in 1946 (II, seria 1934; III, seria 1936; IV, seria 1938; V, seria 1946), ci si postumele VI, seria 1934-1936; VII, seria 1938-1940; VIII, seria 1940-1942; IX, seria 1942-1944 si X-XII, seria 1944-1947, continuata cu Mentiuni de istoriografie literara si folclor (1948-1957; II, 1957-1960; III, 1958- 1962; IV, 1963-1967), Memorial de ziaristica (I,1970), Lecturi intermitente (1971) si Eminesciana (1971) la care trebuie sa adaugam Dictando divers (1940) si un Jurnal de lector(1944). Prozator delectabil in critica, Perpessicius a lasat in faza de proiect romanele insistent anuntate Amor academic si Fatma sau focul de paie (din care au aparut fragmente), ducand la capat din editia operei eminesciene care i se incredintase numai poezii (I, Poezii antume, 1939; II-III, Note si variante, 1943- 1944; IV, Poezii postume, 1952; V, Note si variante, 1958; VI, Literatura populara, 1963) si o editie revazuta prezentata in trei volume (Opere alese, 1964-1965), reeditata cu imbunatatiri postum, in 1973.
Alexandru PIRU