Scrieri

Descriere

Franţa avu mulţi fabulişti, nici unul însă nu ajunse pe La Fontaine, şi să vă spun eu pentru ce? Pentru că fabula nu suferă secătură şi umplutură; ea cere pe lângă talent o armonie, un stil simplu; ea e datoare să spună numai ce trebuie, nici o silabă mai mult. Şi cine avea mai multă armonie decât Donici! în bordei ca şi în palat fabulele lui sunt citite şi înţelese.
Constantin NEGRUZZI, Alexandru Donici, 1867.
... S-a zis că fabula trebuie să fie simplă, familiară, veselă, graţioasă, naturală şi mai cu seamă naivă. Nu vom dezvolta acum toate aceste condiţiuni care se cer de la fabulă, astfel după cum se găsesc observate cu cea mai mare perfecţiune în La Fontaine, care cu dreptate este privit ca cel mai perfect fabulist şi ca unul din cei mari poeţi ai Franţei. Vom avea ocaziunea să cercetăm şi să arătăm toate acestea în fabulele dlui Donici, care cuprind frumuseţi de întâia ordine şi din care unele se pot compara cu cele mai frumoase ale lui La Fontaine.
Radu IONESCU, Alexandru Donici. Studii asupra vieţii şi poeziilor sale, 1863.

MUSCA
De la arat un plug
Venea încet spre casă
Şi, la un bou pe jug,
O muscă se-aşezase.
Iar ei, spre-ntâmpinare,
O altă muscă-n zbor
îi face întrebare:
- De unde, dragă sor ?
- Şi mai întrebi de unde!
Ei musca îi răspunde
C-un aer supărat.
Au nu pricepi ce facem ?
Nu vezi că noi ne-ntoarcem
Din câmp, de la arat!
Spre laudă deşartă
Mulţi zic: noi am lucrat,
Când ei lucrează-n faptă,
Ca musca la arat.