Excelsior

Descriere

Macedonski a fost fără îndoială un "mare poet", cum afirmă de câteva ori Tudor Vianu. Mişcarea limbajului nostru liric de după Eminescu i-o datorăm lui, cel putin ca direcţie înnoitoare; istoria literară nu va uita că prozei eminesciene i-a urmat o descendenţă strict macedonskiană, care prin D. Anghel, Tudor Arghezi (porneşte ca "instrumentalist" de la Liga ortodoxă a lui Macedonski) şi Ion Minulescu a pregătit poezia română ce avea să apară după 1914; iar amatorul de poeme izolate va veni totdeauna la armonia stăpânită din Noaptea de decembrie, cum se revine de obicei la Luceafărul lui Eminescu.
Printre atât de feluritele forme ce a experimentat, poetul mânuia cu desăvârşită îndemânare simbolul clasic. Vasul, Bătrâna stâncă, Vaporul morţii (în ultima evocându-ni-se parcă un anume episod din odiseea lui Cordon Pym de Poe) şi Noaptea de decembrie sunt momente de fericit echilibru ale cunoscutei sale arte formale cu lirismul substanţial, când semnificaţia poetică luminează peste înţelesuri adânci. Cui nu se vor impune apoi marile evocări din Castelul şi Ospăţul lui Pentaur, aceasta putând fi socotită ca Egi-petul lui Macedonski, numeroasele reuşite de "orfevru" din Rondeluri, care nu sunt cu nimic mai prejos decât ale lui Banville şi Tristan Corbiere şi atâtea altele încă, formând adevărate grupuri stilistice distincte? Dar cu deosebire, alături de La Vie anterieure de Baudelaire, cititorul va avea pentru visătoria lungă faimosul Avatar [...] Alexandru Macedonski este un mare poet antologic.

Tu ce eşti a naşte
Tu ce eşti a naşte, suflet rupt din mine,
Clipă dintr-o viaţă plină de suspine,
Poate la necazuri ai să mă blestemi
Şi vei zice, poate, c-ar fi fost mai bine
Rămânând ce fost-ai să nu-nveti să gemi,
Tu ce eşti a naşte, suflet rupt din mine.
Zi oricare vorbă la nenorocire...
Oare eu născut-am cu a mea-nvoire?...
Insă niciodată nu uita că eu
M-am luptat în lume fără şovăire
Şi mi-a fost în sprijin bunul Dumnezeu...
Zi oricare vorbă la nenorocire.
Către-aceleaşi lupte poartă al meu nume
Fără-a şti ce soartă vei avea în lume
Şi la urmă trece-l altuia şi tu...
Va veni răstriştea vrând să vă sugrume,
Dar şi mie-mi strânse gâtul cât putu...
Către-aceleaşi lupte poartă al tău nume.
Viaţa e o mamă pentru multi grozavă...
Orice zi le-aduce un pahar de-otravă...
Cerul este însă plin de străluciri,
Şi a sărutării flacără suavă
Umple-al nostru suflet cu-ndumnezeiri,
Şi e dulce viaţa chiar când e grozavă.