Poeme americane

Descriere

“în loc de polemicã, un PRO DOMO

Modelarea gândirii si a comportamentului scriitorului în functie de realitatea înconjurãtoare a devenit o axiomã a timpurilor moderne. Cãci cunoasterea, prin grupa primarã de simturi, prioritar fiind vãzul, a condus pe scriitori sã-si activeze imaginatia fie spre în sus, ca pe o desprindere de sine, dar mai ales, spre în jos, care se poate traduce prin acel clasic cunoaste-te pe tine însuti. Mai relaxat, prin comparatie, cu altii.
Pentru ultima subliniere, modernilor le-a venit în ajutor cãlãtoria. Pusã sub semnul ratiunii, al luciditãtii, aceasta, în cazul poetilor, a trecut dincolo de imaginea afectivã a turistului propriu-zis, determinând semnificatii pline de miez, încât unii nu s-au sfiit, în Franta si Japonia, sã scrie texte ductile despre “cãlãtorie în jurul camerei mele” ori “amintiri dintr-o pernã”!
în alti termeni, poetul îsi poate redresa optiunile scriind nu numai la persoana întâi, ci si la a treia. Iliada si Odiseea au revenit în forta analizelor de top, atunci când s-au adus în dezbatere începuturile… modernitãtii.
Oricât ar pãrea de otios pentru anumiti confrati, depund mãrturie cã atât Decameronul lui Boccacio, cât si Faust-ul lui Goethe se cuvine sã fie atasate ca modele functionale în cadrul dezbaterilor despre modernitate, moderni si modernism. De data aceasta, nu în sensul unei cronologii a încastrãrii în concept(e), ci a aplicãrii acelei camere circulare, impusã cândva de W.C. Booth.
Asadar, în toate aceste speculate paranteze, menite sã drapeze o motivatie la actuala culegere de Poeme americane, e bine sã se retinã cã dominanta contemporanã (dar nu unicã!) a inspiratiei poetului – nu numai român! – se afirmã cu insistentã, uneori tiranic, prin ceea ce numim zilnic comparatie.
Poposind de-a lungul anilor în America de Nord – USA si Canada - , cu nenumãrate cãlãtorii “în sus” si “în jos”, de la epicentrele Chicago si Montreal, dincolo de ceea ce înregistram alãturi de “ai casei”, urmãream circuitul de carte în biblioteci si librãrii, fluxul sau refluxul cititorilor. Rãmâne de domeniul paradoxului sã vezi spatii cuceritoare pentru expunerea cãrtilor, organizarea acestora sub impulsul celor mai neasteptate moduri, iar serviciile oferite solicitantilor – cititori te uimesc prin nonsalantã si diversitate. Nu mai dezvolt un subiect atât de sensibil al împrumuturilor de carte, care se realizeazã civilizat chiar si pe calea internetului.
Dacã în multele sãli de lecturã, existã cititori – de toate vârstele, de toate rasele si de toate sexele – în schimb, în librãrii, putinã lume se perindã, din care se recruteazã si mai putini cumpãrãtori. înclin sã scriu cã virtualii cititori – si cei mai multi – se gãsesc în biblioteci. Cea mai diversã si palpitantã fluctuatie de cititori, din librãrii!, am întâlnit-o în Quebec, într-o locatie deloc impunãtoare, dar cu interioare aranjate dupã standarde de utilitate imediatã. Nu departe de Muzeul Americii Franceze, cãlãtori sau localnici rãsfoiau si volume de poezii apãrute recent la Paris.
Circuitul rapid de carte înlãturã monotonia localistã, egoismul auctorial, atât de înrãdãcinat la români, pânã la idolatrie. De aceea, în volumul anterior, Oglinzile din Chicago (2006), am transferat o modalitate a imaginarului american, în spatiul limbii române, explorându-i astfel nenumãrate potente de comunicare. Stilistica folositã acoperea un concret trãit, un cotidian receptat la fata locului.
în actualul volum, intitulat simplu – Poeme americane – am continuat exprimarea de directivitate într-un panoramic epico-liric, ale cãrui registre morfo-sintactice ne dominã atât genetic, cât si în devenirea noastrã intelectualã. într-un anume fel, întregul volum poate fi socotit si o formã de polemicã, purtatã cu toti aceia, care exacerbeazã “occidentalismele”, venite de peste ocean. Când de fapt, ceea ce este acum… acolo, într-o despletire fãrã perdea a concretului, a cotidianului, nu se gãsea în Europa nici cu câteva milenii înainte de momentul actual. Vorba lui Eminescu: Totusi este trist în lume!
Eu cred cã limba românã si-a dezvoltat mereu semnele de floare albastrã, pe care o poartã “ai nostri”, indiferent unde locuiesc pe globul pãmântesc, încã miscãtor; cã vremea poeziei se complineste prin anotimpuri cu poemele, ambele forme de comunicare fiind înregistrate sororal sub semnul zodiacal de… Gemeni.
Pe de altã parte, explozia de date stiintifice si tehnice – rãspândite în practica întregii lumi din America de Nord – unele cu finalitãti faste si nefaste, - are în mod deliberat nevoie de Literaturã. Ori ca ea sã se afirme, procesul cunoasterii trebuie sã-si lãrgeascã în permanentã orizontul stilistic. Practic, modernitatea limbii române se realizeazã prin asimilare creativã, deoarece, fondul lexical de bazã al acesteia îi permite sã fie elasticã. Fie si atunci când este vizatã întelegerea imediatã, conducãtoare de semnificatii si simboluri.

Autorul”