Cei patru mari

Când eram mică, Agatha Christie era un autor care mă fascina profund. De fiecare dată când îi citeam cărțile, mă uimea inteligența și complexitatea cu care crea intriga. Pe parcursul anilor, însă, am uitat cumva de pasiunea mea pentru cărțile ei, iar acum, cu ocazia cărții Cei patru mari, mi-am amintit de ce îmi plăcea atât de mult. În alte cuvinte, pentru mine Agatha Christie este cea mai bună scriitoare de cărți polițiste care a existat vreodată și mă îndoiesc că va avea vreodată un rival.
Deși am citit multe recenzii negative la adresa acestei scurte cărți, mie mi-a plăcut foarte mult, poate chiar mai mult decât mă așteptam. În afara faptului că a fost o întoarcere la anii copilăriei, a fost și o gură de aer proaspăt. Cartea aceasta mi-a amintit de ce iubesc cărțile polițiste atât de mult și de ce ar trebui să citesc acest gen mai des.
Ca deobicei, am fost absolut uimită de inteligența și de complexitatea intrigii. Chiar dacă am mai citit cărți polițiste cu intrigi complexe, acțiunea din ”Cei patru mari” m-a surprins plăcut și m-a făcut de foarte multe ori să mă întreb cum este posibil ca un scriitor să născocească toate aceste întorsături de situație. Încă de la primele capitole, cititorul este captivat de povestea fascinantă, iar dezvăluirile de pe parcursul acțiunii sunt atât de imprevizibile, încât la un moment dat simți că suspansul este copleșitor și că trebuie să știi neapărat cum se încheie aventura lui Poirot. Am experimentat o mulțime de sentimente citind romanul, de la frică și suspans, până la ușurare și veselie.
Am stat cu sufletul la gură pe tot parcursul cărții, dar nu doar datorită acțiunii, ci și datorită personajelor. Hercule Poirot va fi mereu un personaj fascinant pentru mine, un detectiv extrem de deștept, ușor narcisist, dar și un om bun și foarte loial. Am râs de foarte multe ori la replicile caractersitice lui, pline de sarcasm și inteligență. La fel de mult, însă, mi-a plăcut și prietenul lui și naratorul poveștii, Hastings. Prietenia dintre ei este foarte frumoasă, oferind cărții o atmosferă caldă și jovială. Loialitatea și încrederea de care dau dovadă ambii m-au făcut să îi îndrăgesc mult, iar micile certuri dintre ei mi-au oferit motive de râs.
Datorită numărului mic de pagini, a intrigii captivante și a personajelor adorabile, cartea se citește foarte ușor. Bineînțeles, la acest aspect a contribuit și stilul autoarei. Agatha Christie scrie cu naturalețe, textul fiind ușor de urmărit și foarte antrenant, personajele sunt puternic conturate, iar intriga foarte complexă. Ea creează o lume a ei în care tu, ca și cititor, pășești și din care nu mai vrei să ieși.
Au existat și câteva lucruri care m-au nemulțumit. Am simțit că grandoarea care mă fascina atunci când citeam alte cărți scrise de Christie în trecut a lipsit. Totuși, pun asta pe seama faptului că povestea este destul de scurtă. Un alt lucru care a luat din farmecul cărții a fost faptul că anumite situații s-au rezolvat parcă prea ușor, în timp ce anumite aspecte au rămas neclare, parcă nerezolvate, răpind un pic din realismul poveștii.
Per total, Cei patru mari este o carte bună, care cu siguranță merită citită, fie că ești fan al genului sau nu. Recomand cartea pentru un weekend friguros ca acesta. Povestea sigur te va face să uiți de gerul de afară!