Pecetea mortii (vol.1)

Veronica Roth se numără printre autorii care au reușit să mă facă să las la o parte chiar și muzica. Am citit seria ”Divergent” într-o săptămână pentru că mi-a plăcut la nebunie, iar ecranizarea primei cărți am văzut-o de două ori. Vestea că Roth va publica o nouă carte m-a încântat peste măsură. Am așteptat ”Pecetea morții” cu nerăbdare, mai ales datorită coperții, pe care am adorat-o și la care m-am holbat minute întregi când a apărut. Din păcate, cartea nu mi-a plăcut deloc. Aproape că mă simt vinovată să spun asta despre unul din autorii pe care îi apreciez foarte mult. Însă ”Pecetea morții” a fost, pentru mine, o nereușită și o dezamăgire peste care voi trece cu greu și care m-a făcut să îmi pierd încrederea în Veronica Roth. Am încercat de două ori să o citesc și de fiecare am eșuat.Primele zece pagini le-am citit în trei zile, fiind un adevărat stres pentru mine.În afara faptului că mi s-au părut extrem de plictisitoare, nu reușeam să mă obișnuiesc cu definițiile obiectelor și numele personajelor din lumea fantastică creată de autoare. Înțeleg perfect faptul că romanul este fantasy și că lumea este creată chiar de autoare, însă dintr-o pagină de-abia dacă puteam înțelege trei propoziții. Aspectul acesta a făcut să-mi fie aproape imposibil să îmi imaginez personajele și locurile unde are loc acțiunea și, bineînțeles, m-a plictisit până la punctul în care îmi venea să plâng. O altă problemă majoră a cărții a fost legată de personaje. În primul rând, numele lor mi s-au părut atât de dificil de ținut minte, încât nici astăzi nu am habar cine sunt personajele. În al doilea rând, sub o fațadă de personaje extraordinare se ascund niște personalități de-a dreptul clișeice și plictisitoare. Ca să nu mai vorbesc de faptul că tot ce făceau a fost să se împiedice, să plângă sau să se enerveze, iar dialogurile dintre ele sunt extrem de greu de urmărit. Personajele slabe din ”Pecetea morții” nu au nici o legătură cu Tris sau Four din ”Divergent”, ceea ce m-a dezamăgit profund. Nu spun că ar fi trebuit să semene, însă mă așteptam ca o autoare care a reușit să contureze niște personaje atât de puternice într-o altă serie să se poată ridica la nivelul așteptărilor. Acțiunea a fost aproape inexistentă. În o sută de pagini nu s-a întâmplat aproape nimic. A doua oară când am încercat să citesc cartea, m-am oprit din nou din lectură și am renunțat la ea după doar o sută de pagini... Speram ca acțiunea să înceapă să prindă un contur până la urmă, însă nu a fost așa. Mi s-a părut cea mai slab dezvoltată acțiune pe care am întâlnit-o până acum, cu o dinamică lentă, aproape chinuitoare și cu scene de-a dreptul clișeice. Cartea nu a reușit să mă captiveze absolut deloc. Dacă e să mă întrebați pe mine, nu merită să citiți ”Pecetea morții”. Însă, așa cum am mai spus, părerile diferă și țin de gust și de ce place fiecăruia, așa că dacă vreți să citiți cartea, nu ezitați să o faceți. S-ar putea ca vouă să vă placă, s-ar putea să nu. Nu puteți ști până nu o citiți. Însă personal, consider că ”Pecetea morții” a fost o nereușită și o dezamăgire și sper ca Veronica să revină la standardele pe care le-a impus cu ”Divergent” în viitoarele cărți pe care le va scrie. Dacă ați citit-o, vă aștept cu impresii!