Un gentleman la Moscova

n mintea mea, aceasta carte ar fi trebuit sa fie viata unui gentleman din inalta societate si dedesubturile ei, precum si scena cumva culturala din Moscova. Deja ma vedeam devorand-o intr-un weekend, mai ales ca aparea peste tot si mai era si laudata. Spoiler alert: Nu a fost asa. Am tras de mine sa o termin si mi-a luat cam doua saptamani, nu pot sa spun ca am simtit atat de multa empatie pentru acest gentleman. Povestea incepe cu un proces in care Contele Aleksandr Ilici Rostov este acuzat de scrierea unui pamflet care reprezinta o amenintare la adresa idealurilor din Rusia anilor 1922. Gasit vinovat, este obligat sa isi petreaca restul vietii in hotelul Metropol, in Moscova. Aici ajunge, de la unul dintre cei mai importanti clienti, la a lucra in restaurantul hotelului, de unde este martotul tutoror schimbarilor care se petrec de-a lungul anilor. Ce mi-a placut: felul in care autorul interactioneaz si comunica ca cu tine, iti da impresia ca si tu faci parte din poveste si ca esti „acolo” tabieturile si toate obiceiurile lui ” de print” fac din acest gentleman un personaj uman, cu care poti emtazia din cand in cand relatarile legate de felul in care viata curgea in Hotelul Metropol din Moscova, dar si in afara lui, si cum oamenii se adaptau conditiilor schimbatoare trimiterile la opere, piese de teatru si melodii clasice. Printul era un om educat si acea atmosfera culturala de demult nu lipseste (trimiteri la Don Quihote, Spargatorul de nuci, Romeo si Julieta, Contele de Monte Cristo) Ce nu mi-a placut: actiunea lenta, care abia la final incepe sa se schimbe. Pe cat de incet s-au intamplat lucrurile in intreaga carte, pe atat de repede s-au intamplat in ultimele 20 de pagini foarte multe detalii legate de scena politica, ce uneori m-au bagat in ceata Mai multe personaje secundare s-au perindat de-a lungul anilor in paginile cartilor, oameni cu care contele a tinut legatura in toata perioada in care el s-a aflat inchis in hotel si care i-au facut viata mai usoara si i-au sarit in ajutor. Pentru mine au fost prea prea detalii si, in loc de 450 de pagini, 300 erau mai mult decat suficiente. recenzie este si pe blog: www.abookaffair.com