A trai pentru a-ti povesti viata (editia 2014)

Când simți că ceva te definește și că vrei ca pe acel ceva să-ți așterni viața, trebuie să lupți ca să reușești. Nu toți au norocul acesta. Mulți sunt cei care își caută menirea pe pământ toată viața. Așa că, dacă te numeri printre cei noroși, luptă să faci din pasiunea ta un mod de a trăi. Gabriel Garcia Marquez a știut încă din fragedă adolescență că vrea să fie scriitor. Citea pe nerăsuflate cărțile ce-i picau în mâini și scria cu pasiune despre ce-i plăcea. Își alegea cu măiestrie cuvintele și jongla armonios cu ele. Nu i-a fost ușor să fie statornic în dorința lui de a fi scriitor, căci familia își dorea altceva pentru el. Cartea de față e despre cum Marquez i-a înfruntat pe cei din jur și a trecut peste piedici. Prima piedică, și cea decisivă, a fost călătoria cu mama sa în satul natal pentru a vinde casa ei părintească. Pe durata întregii călătorii, mama sa a încercat să-l facă să se răzgândească asupra vocației lui. Tatăl lui spera că ea va avea mai multă influență și va reuși să-l convingă pe Gabito, așa cum îl alintau ei, să meargă să învețe o meserie ce-i va aduce un venit substanțial pe viitor. Gabito a ținut piept rugăminților mamei sale, ba chiar și-a înfruntat și tatăl, și a continuat să scrie. A lucrat mulți ani ca jurnalist și a făcut parte din numeroase cercuri literare ce l-au ajutat să-și îmbunătățească și șlefuiască scriitura. Dacă n-aș fi citit dinainte că e o autobiografie, aș fi crezut fără să-mi pun întrebări că e ficțiune, că e doar o poveste plină de experiențe de viață, cu multe suișuri și coborâșuri, presărată cu suferințe, bucurii, tâlc și umor. Da, și-a scris autobiografia într-un mod fantastic. Unele întâmplări par a fi desprinse din alt tărâm, iar în anumite situații pare că a fost ținut de mână de Dumnezeu, așa noroc a avut de a scăpat cu basmaua curată din peripeții. A fost o lectura antrenantă, plină de detalii interesante și recomandări înfiltrate printre rânduri. Da, nu doar că am aflat multe despre viața lui Gabriel Garcia Marquez și ce l-a ajutat să se formeze ca scriitor, ci m-am și căpătat cu o listă de titluri de cărți, poezii de citit și autori noi de descoperit. “Viața nu este cea pe care ai trăit-o, ci aceea pe care ți-o amintești și cum ți-o amintești spre a o povesti.” “Dacă poezia nu slujește la a-mi înfierbânta sângele, a-mi deschide pe neașteptate ferestre către mister, a mă ajuta să descopăr lumea, a însoți inima aceasta descurajată în singurătate și în dragoste, în bucurie și în tristețe stârnită de lipsa iubirii, la ce-mi slujește atunci?" “Ajuns în acel moment al scrisului, nu-mi era de folos ajutorul nimănui, fiindcă fisurile nu erau în text, ci înlăuntrul meu, și numai eu puteam avea ochi să le văd și suflet să le simt.”