Cerere in calatorie. Un voiaj de nunta plin de aventuri: 6000 de kilometri pe jos, de la Paris la Ierusalim

Viața e însăși o călătorie și încă una destul de lungă. De aceea, ar fi perfect dacă ne-am găsi un însoțitor de drum cu care să ne înțelegem, care să ne completeze. Se spune că ajungi să cunoști un om abia în situații dificile. Ei bine, cam asta au vrut să afle Edouard și Mathilde, dacă iubirea lor rezistă și dacă ei pot înfrunta împreună răsturnările de situație ce le va aduce viața.

Cartea de față nu e ficțiune, ci e o poveste reală. Cei doi se decid să-și petreacă altfel luna de miere și să-și înceapă într-un mod inedit viața lor împreună. Hotărăsc să meargă din Paris și până la Ierusalim pe jos. Asta nu e tot. Edouard și Mathilde renunță să ia cu ei cărțile de credit, orice fel de tehnologie și alte bunuri ce le-ar simplifica această călătorie. Ei își iau doar strictul necesar, asta însemnând câte un rând de haine și alte chestii de supraviețuire. Două rucsacuri și un chef nebun de a porni la drum, de a străbate aproape 6000 de kilometri pe jos, unul alături de celălalt.

La prima vedere pare o nebunie și într-adevăr a fost, pentru că au fost nevoiți să străbată țări aflate în război ca să poată ajunge la Ierusalim. Au dat peste culturi diferite și au avut de înfruntat fel de fel de hărțuiri și atacuri, li s-a fi putut întâmpla orice, însă au trecut cu bine și împreună peste toate.

Cartea cuprinde relatările lor din timpul călătoriei: descrieri ale locurilor, oamenilor și sentimentelor cu care s-au înfruntat. Au avut și momente în care mai că au vrut să renunțe, însă au avut puterea de a merge mai departe. S-au încurajat unul pe celălalt. Au învățat lecții ce cu siguranță i-au ajutat în viața lor de cuplu de mai târziu. Să știi că te poți baza și poți avea încredere în celălalt te ajută să poți merge mai departe, oricând, oriunde, oricum.

M-a impresionat decizia lor de a se avânta într-o astfel de călătorie, încât tind parcă să cred că nu-i posibil așa ceva. Totuși, e frumos să afli că mai sunt oameni care au o credință neclintită în oameni și în bine. Totodată am observat că s-a pus în aplicare și atragerea de energie pozitivă. Chiar dacă au mai fost oameni răi și evenimente neplăcute, faptul că au crezut că vor găsi oameni buni în calea lor a făcut în așa fel încât chiar așa să se întâmple.

Mi-aș fi dorit ca povestea să nu se întrerupă așa brusc. Știu că nu destinația contează, ci drumul, călătoria, însă aș fi vrut să fie descrisă mai în detaliu bucuria de a-și vedea visul împlinit, de a pune piciorul în Ierusalim și de a-l trăbate în lung și-n lat.

E o lectură plăcută și plină de învățăminte în legătură cu diferite aspecte eșențiale din viață, fie că-i vorba despre relația de cuplu, încrederea în ceilalți, apropierea de Dumnezeu sau echilibrul interior. Merită citită, avem ce învăța din experiență lor.

“Omul a rămas pelerin în suflet. Și poate că drumul de la Pământ la Cer se măsoară cu pasul lui, la nivelul talazurilor și al șanțurilor.” Pierre Barret

“Credința, socotesc eu, e ca un foc. Dacă nu este alimentată, flacăra se stinge și dispare.”

“– Ai observat că vorbim mai puțin decât înainte în timpul mersului?
– Poate pentru că prezența celuilalt ne este îndeajuns. Nu asta înseamnă să iubești? Să iubești înseamnă să intri în ritmul celuilalt.”

“Ca într-o lungă călătorie spre un tărâm necunoscut, ne-am asumat un risc căsătorindu-ne. Am făcut un pariu: am pariat unul pe altul, am pariat pe dragoste. Avem însă voința și speranța de a ajunge la capătul călătoriei. Altminteri, ce rost ar fi avut să plecăm? Harta nu poate prevedea nici piedicile, nici bucuriile. Nimic nu e definitiv cucerit, dar avem puterea de a ne iubi.”

“O iubire care rezistă așa înseamnă sute și sute de iertări reciproce.”

“Poate că aveam tendința să visez la dragostea ideală, dusă până la confundarea cu celălalt, fără tensiuni, fără conflicte, fără decepții. Descopăr că cearta nu duce neapărat la despărțire. Zi de zi, de-a lungul acestor mii de kilometri, iertarea va deveni cel mai bun pansament cicatrizant. Nu trebuie niciodată să-l uităm în farmacia noastră dacă vrem să mergem departe în doi.”

“De la cap la inimă e mai puțin de-un pas. Patruzeci de centimetri, cei mai greu de parcurs. Este călătoria unei vieți întregi, cea mai lungă. De la minte la inimă.”

(mi-a fost greu să aleg ce citate să las aici, au fost prea multe ce mi-au atins sufletul)