Între cer și pământ

(...) romanul lui Jon Kalman Stefansson mi-e prea drag. Intre cer si pamint este prima parte a unei trilogii construite in jurul unui personaj inocent, caruia o sa-i spunem de acum inainte Baiatul. Da, se poate spune ca ar fi un bildungsroman, sau coming-of-age novel, insa e mai mult decit atit. (...) E, in fond, o pledoarie pentru literatura. Si pentru dragoste, de ce nu?, de orice fel ar fi ea…

Cartea Intre cer si pamint nu se poate povesti. Nu e nimic de povestit aici. Daca v-as spune ca e vorba despre un pescar care moare in vremea unei furtuni, pentru ca uita o haina si ca o uita pentru ca e devorat interior de un poem si ca Baiatul, prietenul sau nenumit, e martorul acestei morti in larg si ca Baiatul se intoarce, traversind un iad, ca sa inapoieze cartea de poeme proprietarului de drept si... Sa ne limitam la a preciza ca e o carte cum nu s-a mai scris alta, ca frumusetea limbajului folosit e brutala, e orbitoare, e nesfirsita, acel nesfirsit la care uneori poetii ajung, chiar cind se intimpla sa scrie romane.

Intre cer si pamint este o carte a corespondentelor dintre un exterior agresiv si interioritati retractile, dar si o meditatie, intr-o tonalitate obsesiva, despre despartirea de himere si de tenebre – despartire fara de care nu exista nici individuatie, despartire fara de care nu exista nici o poveste.

Este o carte de o poezie ametitoare si amutitoare. Este o carte foarte frumos scrisa, foarte frumos tradusa si vestea buna e ca e inceputul, primul volum al unei trilogii, banuiesc ca Editura Polirom va publica la momentul potrivit volumele doi si trei. Le asteptam cu drag!

Cartea e mult mai buna decit ma asteptam, m-a prins. Din partea unui cititor uscat ca mine, asta e supremul compliment, citesc Intre cer si pamint pur si simplu cu / de placere, de muuuuuult n-am mai citit o carte de placere, cred ca de juma’ de an, cel putin. Am lasat totul (studii despre speciile lecturii, despre „cititorii buni si rai” etc.) si am strabatut deja trei sferturi din romanul lui Jon Kalman Stefansson. Volumul poate fi privit ca un Bildungsroman, dar este in primul rind o meditatie asupra fragilitatii si finitudinii umane, din perspectiva unui (foarte) tinar pescar. E bine scris (cit poti ghici dintr-o traducere), cu fraze complicate, care mi-au adus aminte de frazele lui Saramago. Sint lungi, dar le poti urmari cu usurinta, daca esti atent si gusti ironia finalurilor.