O ontologie a iubirii. Subiect si Realitate Personala suprema in gindirea parintelui Dumitru Staniloae

Descriere

Traducere de Anca Dumitrascu si Adrian Guiu. Cuvint inainte de IPS Nicolae, Mitropolitul Banatului. Elaborata intre anii 1994 si 1997 ca parte a unui program academic de studii doctorale, lucrarea analizeaza contributia parintelui Staniloaie la dezbaterile contemporane legate de coexistenta "substantialitatii" si a "relationalitatii" la nivel ontologic, atit uman, cit si divin. Apelind la existentialism ca metoda de a-si promova teologia, parintele Staniloaie isi apropriaza traditia ortodoxa, interpretind-o ca o constanta reafirmare a continuum-ului "apofatic-catafatic" in perimetrul unei metafizici guvernate de Iubire. "Numai iubirea creeaza si aceasta inseamna ca ea este la originea existentei si a cresterii ei. Prin aceasta se arata ca iubirea este una cu Dumnezeu si intrucit iubirea nu poate fi decit a persoanei si indreptata spre alta Persoana, care raspunde iubirii ei, iubirea creatoare nu poate fi decit a unui singur Dumnezeu, care e comuniune de Persoane din veci si are bucurie sa creeze si din nimic alte persoane in comuniune intre ele si cu El in Biserica... Iubirea este baza existentei, deci creatoarea ei..." (Dumitru Staniloae)