Tara zapezilor

Descriere

Țara zăpezilor este un roman clasic al literaturii japoneze moderne și a figurat printre cele trei opere citate de juriu în 1968, când lui Yasunari Kawabata i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatură. Inițial o povestire publicată într-o revistă literară în 1935, romanul și-a căpătat forma definitivă abia în 1948.

Shimamura are obiceiul de a se retrage iarna într-o micuță stațiune montană, lăsând în urmă agitația capitalei și viața de familie. Aici, în „țara zăpezilor“, o întâlnește pe tânăra gheișă Komako, a cărei franchețe deconcertantă este pe punctul de a-i tulbura bărbatului echilibrul. Oscilând între afecțiunea fățișă și necondiționată a gheișei și farmecul misterios al tăcutei Yoko, al cărei chip îl deslușește fugar, Shimamura este mereu un om al inacțiunii, iar pasivitatea lui o condamnă pe Komako să rămână prinsă fără scăpare în păienjenișul relațiilor și obligațiilor din țara zăpezilor.

„Un roman concis, scris cu măiestrie. Haikuul creează emoție prin implicare; folosind aceeași tehnică delicată, oblică, în acest roman Kawabata reușește să capteze o complicată relație umană.“ (Times Literary Supplement)

„Țara zăpezilor este, probabil, cea mai reușită operă a lui Kawabata.“ (The New Statesman)

„Peisajul montan surprins în toată frumusețea schimbării anotimpurilor ne dă măsura viziunii unui poet asupra a ceea ce înseamnă dragostea în viață.“ (The Times)